Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă

Pachetul de bază al sănătăţii publice

Viața Medicală
Prof. dr. Peter MANU vineri, 12 aprilie 2013
General vs. specific, regional vs. local – în sănătatea publică. Care ar fi răspunsul „corect“ pentru România?
(Dr. A. M.)

 

   Sănătatea publică a devenit o „industrie“ gigantică şi tentaculară în anii care au trecut de când William Welch a înfiinţat, în 1920, prima facultate din lume cu acest profil, la Johns Hopkins University, în Baltimore, Maryland. Încă de la început, disciplina s-a constituit în opoziţie cu medicina clinică, atât ca model de cunoaştere, cât şi ca model de organizare. O deosebeşte de medicina clinică obiectul major al activităţii (prevenirea răspândirii bolilor, nu vindecarea lor) şi tipul de intervenţie (autoritar, nu negociat cu cel care suferă). În general, promotorii şi practicienii sănătăţii publice „ştiu mai bine“ decât noi ce ne trebuie pentru a rămâne sănătoşi şi folosesc instrumentele de constrângere ale guvernelor pentru a-şi impune punctul de vedere. Programele de sănătate publică au inclus, în diferite ţări, eutanasia bolnavilor psihiatrici, castrarea chirurgicală sau farmacologică a unor categorii de criminali sau persoane cu diferite grade de retardare mintală, prohibiţia consumului de alcool şi distribuirea de seringi şi prezervative cetăţenilor dependenţi de droguri administrate intravenos.
   Ca orice activitate gândită şi administrată de oameni care văd mai degrabă pădurea, dar nu observă îndeajuns de aproape copacii, practica sănătăţii publice are un grad înalt de birocratizare. La acest moment, programele de sănătate publică din România sunt reglementate de instrucţiuni produse de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Uniunea Europeană şi tone de reguli autohtone, sperăm congruente cu cele ale superstructurilor amintite.
   Răspunsul corect pentru România îmi pare a fi general (nu specific) şi regional (nu local), prin stabilirea unui pachet de bază de măsuri de sănătate publică, aplicat uniform, serios şi responsabil întregii ţări. Controlul acestor activităţi ar trebui efectuat de „unităţi de sănătate publică“ cu statut academic, integrate celor 11 facultăţi de medicină din sistemul public, cu sprijin financiar integral din bugetul Ministerului Sănătăţii, care vor înlocui cele 42 de direcţii judeţene de sănătate publică. Din pachetul de bază vor trebui să facă parte controlul calităţii aerului, apei potabile, alimentelor, medicamentelor şi vaccinurilor; monitorizarea confortului termic al populaţiei; mecanisme de semnalizare imediată a dezastrelor; identificarea persoanelor cu boli contagioase cu potenţial epidemic. În activitatea lor, unităţile academice de sănătate publică vor constitui echipe multidisciplinare, care vor reuni, după caz, reprezentanţi ai specialităţilor boli infecţioase, igienă, medicină de urgenţă, farmacologie, toxicologie, epidemiologie şi biostatistică. În conjunctura economică actuală, România nu îşi poate permite să includă în activitatea de sănătate publică finanţată de stat programe de prevenţie a bolilor cronice netransmisibile (diabet, cardiopatie ischemică, accidente vasculare cerebrale, bronhopatie cronică obstructivă, cancer de colon, prostată, plămân, sân sau col uterin). Resursele necesare instituirii sau continuării acestor programe pot fi obţinute numai prin creşterea fiscalităţii, printr-un proces pentru care va fi nevoie de consimţământul informat al clasei politice şi al populaţiei.

 

 

Aequanimitas este titlul unui discurs rostit în 1889 de sir William Osler, părinte-fondator al medicinii interne în America de Nord; semnifică virtutea de a accepta lucrurile aşa cum sunt.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC