Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă

Oraşul care a dat faliment

Viața Medicală
Dr. Martin S. MARTIN vineri, 7 martie 2014
   La începutul secolului trecut, automobilul a devenit unul dintre simbolurile Americii, iar oraşul Detroit, din statul Michigan, a fost – pentru şaptezeci de ani – simbolul industriei auto. Dar destinul oraşului, care a atins apogeul în anii ’50, când Detroit era cel de-al cincilea oraş ca mărime din Statele Unite, a fost unul nefericit şi – odată început – declinul lui a avut un mers constant spre dezastru financiar: la 18 Iulie 2013, Detroit a devenit cel mai mare oraş care a dat vreodată faliment.
   Henri Ford şi-a fondat compania auto în 1903 în Detroit, unde au apărut rapid alte companii auto înfiinţate de William C. Durant, fraţii Dodge, Walter Chrysler, James Ward Packard şi alţii. Dar personalitatea şi realizările lui Ford se înalţă mult peste capetele celorlalţi fabricanţi auto. El a inventat liniile de asamblare, care au dus la producţia de masă şi tot el a iniţiat sistemul de producţie care combină producţia în cantitate mare de bunuri ieftine cu salariile mari ale muncitorilor, sistem care astăzi se numeşte capitalismul bunăstării (welfare capitalism). A mai inventat şi pus în practică sistemul de francize şi a fost foarte activ să creeze cartiere, oraşe, şcoli, universităţi şi un spital, azi celebru, pentru salariaţii lui şi familiile lor. În domeniul invenţiei tehnice, Ford are de asemenea mari merite, care au asigurat lunga carieră de succes a produselor sale.
   Nevoia de mână de lucru a stârnit un val de nou-veniţi din toate regiunile, dar mai ales fermieri albi şi negri din sud. Economia a supravieţuit crizei economice şi a explodat în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, când au apărut sute de noi com­panii producătoare de armament, maşini de război şi avioane destinate frontului. Oraşul a beneficiat şi de introducerea prohibiţiei alcoolului (1920–1933), stabilind un comerţ înfloritor şi profitabil cu whiskyul canadian de contrabandă. În 1950, când oraşul şi-a sărbătorit 250 de ani de existenţă, maşinile fabri­cate aici (în special de cele trei mari: companiile Ford, Dodge-Chrysler şi General Motors) împân­ziseră lumea şi Detroit atinsese populaţia lui maximă de 1,8 milioane de locuitori. Acela a fost momentul de vârf, dar şi începutul pantei de degradare. Un şir lung de factori negativi, greşeli financiare, incompetenţe, politici eronate bazate pe rasism şi ideologie şi condiţii socio-eco­no­mice defavorabile au concurat la începutul şi apoi la cursul neabătut de distrugere a unui mare oraş.
   Primul act a fost dezindustrializarea. Tipul de fabrici concepute în anii 1900–1920 nu se mai potrivea tehnologiei modernizate şi – cum oraşul suprapopulat nu mai avea spaţii disponibile – companile au construit noile fabrici în suburbiile oraşului şi în micile oraşe vecine. Apoi au creat ramuri în alte state americane. Acestea s-au dezvoltat şi au aspirat o mare parte din salariaţii primelor uzine Ford, care s-au mutat în suburbii sau în alte oraşe. În acordarea de credite pentru case în noile zone din jurul Detroitului, băncile au aplicat reguli segregaţioniste şi au refuzat siste­matic oamenii de culoare, care au rămas în oraş. Punerea în aplicare a drepturilor civile, urmare a intervenţiilor preşedintelui JF Kennedy din anii ’60, a mărit ostilitatea dintre populaţia albă şi minorităţi: în cele mai mari oraşe americane, inclusiv Detroit, albii s-au mutat în cartierele rezidenţiale suburbane, în timp ce zonele centrale ale oraşelor au devenit majoritar negre. Segregarea rasială a devenit al doilea factor negativ.
   În anii ’70, a apărut un fenomen economic nou, globalizarea economiei mondiale. Multe întreprinderi, inclusiv companiile auto şi-au mutat utilajele în ţări unde costul muncii era de zeci de ori mai mic. Producătorii americani au încercat să micşoreze costurile de producţie, dar s-au lovit de ofensiva sindicatelor din industria auto, foarte puternic sprijinite politic, care au impus beneficii din ce în ce mai mari pentru salariaţi. Maşinile americane nu au putut fi ieftinite.
   Dezindustrializarea oraşului Detroit şi-a dat mâna cu suburbanizarea şi depopularea ora­şului. Reducerea populaţiei şi schimbarea componenţei ei, cu creşterea procentajului de oameni cu venituri mici, a influenţat dramatic veniturile oraşului. Primăria a reacţionat prin ridicarea taxelor pentru indivizi şi întreprinderi, ceea ce a mărit exodul. Abandonarea metropolei a iniţiat degradarea rapidă a oraşului, a mărit numărul de case şi proprietăţi abandonate, a prăbuşit valoarea imobiliarelor şi a contribuit la creşterea criminalităţii. Deteriorarea urbană din Detroit este mai mare decât în alte mari oraşe afectate de un proces comparabil. În anul 2010, populaţia oraşului Detroit a scăzut sub 700.000 (pierdere de locuitori de peste 60%) şi rata de şomaj a crescut la peste 50%. Cei rămaşi în oraş sunt în primul rând bătrânii, săracii şi dependenţii social, care nu au mijloace să plece.
   Pe perioada ultimelor decade, în contextul unor mari probleme financiare, guvernul statului, primăria oraşului Michigan şi politicienii locali au luat cele mai greşite decizii şi au contribuit la scufundarea ireversibilă a solvabilităţii. Paralel cu împrumutarea de sume din ce în ce mai mari pentru menţinerea salariilor şi pensiilor, ei au crescut, în loc să scadă, numărul de salariaţi ai primăriei şi serviciilor municipale şi au făcut cadouri de o generozitate excesivă pensionarilor din secto­rul public. Ultimele mari lovituri au venit de la criza economică declanşată în anul 2008 şi de la ultimul mare împrumut pentru salvarea fondului de pensii.
   La data declarării falimentului, politicienii populişti adunaseră 100.000 de creditori şi o datorie pe termen lung de 18 miliarde de dolari. Care creşte mereu, aşa cum cresc şi dobânzile. Pentru mulţi, nu este o coincidenţă că oraşul a avut timp de peste cincizeci de ani, la toate nivelurile, con­du­cători exclusiv democraţi. Indiferent de culoarea politică a celor care au avut şi continuă să aibă puterea, un proces ca cel care a dus la distru­gerea unui mare oraş american mai are, între multi­plele lui cauze şi incompetenţa nesancţionată şi iresponsabilitatea pe care o împart şi cei care au luat deciziile, dar şi cei care au continuat să-i voteze.
   Detroitul nu este singurul exemplu de acest fel: Chicago, din statul Illinois, şi statul California se luptă cu cifre de deficit ameţitoare şi nu au multe opţiuni la îndemână. Întreaga naţiune americană urmăreşte atent ce se va întâmpla în Detroit, dar şi cum creşte datoria naţională, care a ajuns la peste 16 trilioane de dolari. Cu toate acestea, în Con­gre­sul Statelor Unite s-a votat – cu majoritatea bipar­tizană – ridicarea plafonului limită pentru împru­muturi cu care să se facă faţă la bugetul naţional. Cât timp vor putea fi luate aceste împrumuturi şi unde se va ajunge, din moment ce ştim deja, de la specialiştii financiari, că datoria a depăşit de mult suma care mai poate fi plătită de generaţia actuală? Detroitul va avea, cu siguranţă, urmaşi.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC