Newsflash

Noutăţi în cercetare

de Dr. A. M. - iun. 12 2014
Noutăţi în cercetare

Dalbavancina şi oritavancina

 

   În urmă cu doi ani (iulie 2012), preşedintele american promulga FDA Safety and Innovation Act, lege prin care se dorea, printre altele, stimularea obţinerii unor antibiotice inovatoare; în acest sens, legiuitorul american se angaja să evalueze cu rapiditate şi să dubleze perioada de protecţie a drepturilor intelectuale pentru antibioticele noi (de la cinci la zece ani), cu scopul de a dispune de noi instrumente împotriva infecţiilor cu germeni cu rezistenţă multiplă la antibioticele existente. Prima substanţă care a beneficiat de statutul special a fost dalbavancina, un antibiotic lipoglicopeptidic de a doua generaţie, din clasa terapeutică a vanco­micinei, derivat de teicoplanină. Drepturile asupra acestei substanţe aparţin companiei Durata Therapeutics, care le-a achiziţionat de la Pfizer (2009), după ce aceasta din urmă le obţinuse în acelaşi mod, cu câţiva ani înainte (2005). Iată însă că achiziţia a dat roade şi cele două studii clinice de fază 3 iniţiate în 2011 şi, respectiv, 2012 au obţinut rezultatele scontate, FDA acordând, la 23 mai a.c., autorizaţia de punere pe piaţă. Rezultatele sunt publicate1 în numărul de ieri (5 iunie) al prestigiosului New England Journal of Medicine.
   Studiile DISCOVER 1 şi 2 au fost trialuri identice multicentrice randomizate controlate dublu orb, prin care s-a urmărit demonstrarea non-inferiorităţii dalbavancinei în tratamentul infecţiilor bacteriene acute ale pielii şi ale structurilor cutanate. Tratamentul cu noul antibiotic s-a făcut prin administrare intravenoasă o dată la şapte zile (zilele 1 şi 8 de tratament, doze de 1 g, respectiv 500 mg), comparativ cu administrarea de vancomicină i.v. timp de minimum trei zile, cu opţiunea de a trece la tratamentul cu linezolid p.o. până la completarea unei cure de 10–14 zile (ambele cu administrare la 12 ore). Aproape 80% din pacienţii din ambele grupuri (79,7% vs. 79,8%) au avut un răspuns clinic precoce, indicând succesul tratamentului. La pacienţii cu infecţii cu Staphylococcus aureus (inclusiv tulpini rezistente la meticilină – MRSA), succesul clinic s-a obţinut în 90,6% din cazuri (vs. 93,8%). Efectele ad­verse ale tratamentului cu dalbavan­cină au fost mai puţin frecvente decât cele ale terapiei cu vancomi­cină/linezolid (semnificativ mai reduse în cazul diareii şi pruritului, la fel în cazul greţii). Concluzia: tratamentul cu dalbavancină pentru infecţiile bacte­riene acute ale pielii şi ale structurilor cutanate nu a fost inferior celui cu vancomicină/linezolid.
   O soartă asemănătoare cu dalbavancina pare să aibă şi oritavancina. Această substanţă a trecut din portofoliul Eli Lilly în cel al companiei InterMune şi a ajuns apoi la Targanta Therapeutics. În 2008, FDA a respins cererea de punere pe piaţă a acestui compus, cu structură similară vancomicinei, iar apoi drepturile asupra brevetului au fost preluate de The Medicine Co. Aceasta a gândit un nou studiu clinic de fază 3, care să compare tratamentul în doză unică (1.200 mg i.v.) cu oritavancină cu administrarea vancomicinei i.v. timp de şapte-zece zile, pentru infecţiile bacteriene acute ale pielii şi ale structurilor cutanate. Editorii NEJM au decis să publice simultan rezultatele obţinute în trialurile DISCOVER 1 şi 2 (dalbavancină) şi SOLO I (oritavancină)2. Noul medicament (încă neaprobat pentru comercializare) şi-a dovedit non-inferioritatea în oprirea expansiunii leziunii cutanate sau reducerea dimensiunilor acesteia (86,9% vs. 82,9% la reducerea leziunii cu 20% sau mai mult). De asemenea, eficienţa celor două antibiotice a fost semnificativ egală asupra tulpinilor de MRSA. Frecvenţa efectelor adverse a fost similară în cele două grupuri, dar greaţa a fost mai des întâlnită în grupul tratat cu oritavancină.
   Niciunul din cele două antibiotice nu este mai eficient decât vancomicina, dar ambele sunt cu mult mai uşor de administrat, afirmă profesorul Henry Chambers (San Francisco) în editorialul3 ce însoţeşte cele două articole. Avantajul major îl constituie posibilitatea de administrare ambulatorie a tratamentului, care altfel ar presupune internare în spital. Infecţionistul american atrage însă atenţia că eficacitatea noilor antibiotice este dovedită doar pentru infecţiile cutanate acute, care nu ridică nici pe departe atâtea probleme câte ridică pneumonia, abcesul profund, infecţiile articulare sau osoase, bacteriemia sau endocardita, avertizând astfel practicienii să fie precauţi în privinţa unor alte utilizări decât cele înscrise în autorizaţia de punere pe piaţă a dalbavancinei.

 

Imunitate cât o zi de post

 

   Un foarte interesant studiu4 publicat ieri (5 iunie) în Cell Stem Cell pare să-i servească bisericii un argument raţional pentru a continua să propovăduiască postul. Într-un studiu la şoareci, un grup din Los Angeles demonstrează că postul prelungit, reluat în mai multe cicluri, are efecte pozitive asupra sistemului imunitar. Interesant, în acest caz, logica este contraintuitivă: postul prelungit are ca efect imediat scăderea numărului de leucocite; cele mai vulnerabile la stresul energetic sunt însă globulele albe cu posibile leziuni. În schimb, acelaşi stres energetic (manifestat prin niveluri circulante scăzute de IGF-1) activează pe termen lung celulele stem hematopoietice, cu efect la distanţă de regenerare a liniilor celulare afectate (fig. 1).
   Concluziile experimentale sunt susţinute şi de observaţii la om, unde perioade de repaus alimentar de două până la patru zile o dată la şase luni au ca efect regenerarea celulelor implicate în răspunsul imun. Implicaţiile cele mai evidente ale beneficiilor imune obţinute prin post par să fie în trata­mentele oncologice (chimioterapie), care sunt mai bine suportate, şi în îmbătrânire, deoarece se produce regenerare celulară.
    Teoria valabilă în acest caz nu are însă legătură cu religia, ci cu faptul că stresul energetic menţine active funcţional celulele stem.
 
 
 
 

Două limbi

 

     Annals of Neurology, revista Asociaţiei Neurologice Americane (factor de impact 11,193), a publicat un studiu5 interesant, care a exa­minat efectul bilingvismului asupra cogniţiei la vârstnici. Factorul pe care acest studiu îl controlează – spre deosebire de cercetările anterioare pe teme similare – este inteligenţa individuală, căci pare firesc să existe o posibilă asociere între abilităţile cognitive crescute, capacitatea de a vorbi două limbi şi prezervarea unei rezerve cognitive mai bune la vârste avansate. Cercetătorii scoţieni au avut însă acces la o cohortă de 853 de persoane care fuseseră testate în copilărie (în 1947, la vârsta de 11 ani) pentru cuantificarea inteligenţei. Astfel, grupul bilingv a putut fi comparat cu un grup care în copilărie a avut IQ similar. Rezultatul? Vorbitorii mai multor limbi au obţinut, 60 de ani mai târziu, rezultate semnificativ mai bune ale abilităţilor cognitive (efectul fiind cel mai mare pentru inteligenţa generală şi citit) în comparaţie cu vorbitorii unei singure limbi. Dacă nu aţi învăţat încă măcar o limbă străină, nu trebuie să deznădăjduiţi: rezultatele cercetătorilor din Edinburgh indică un efect pozitiv al bilingvismului chiar şi la cei care au învăţat o a doua limbă la vârsta adultă.

 

Reinervare viabilă în boala Parkinson

 

   Un grup american a publicat ieri (5 iunie), în Cell Reports, noi rezultate privind viabilitatea neuronilor dopaminergici transplantaţi la pacienţi cu boală Parkinson. Principala limitare a unui astfel de studiu este, desigur, faptul că accesul la neuronii transplantaţi nu se poate face decât post-mortem. În articolul de faţă6 este vorba de pacienţi la care transplantul s-a făcut cu patru, nouă şi, respectiv, 14 ani înainte de studiul histologic. Chiar şi după 14 ani (fig. 2), neuronii dopaminergici transplantaţi şi-au păstrat morfologia nealterată (chiar dacă neuronii proprii prezentau modificări importante), demonstrând astfel o logică în conceperea unor tratamente de transplant de celule stem la pacienţii cu boală Parkinson. Procedurile existente la acest moment sunt pur experimentale.

Notă autor:

1. Boucher HW et al. Once-weekly dalbavancin versus daily conventional therapy for skin infection. N Engl J Med. 2014 Jun 5;370(23):2169-79

2. Corey GR et al. Single-dose oritavancin in the treatment of acute bacterial skin infections. N Engl J Med. 2014 Jun 5;370(23):2180-90

3. Chambers HF. Pharmacology and the treatment of complicated skin and skin-structure infections. N Engl J Med. 2014 Jun 5;370(23):2238-9

4. Cheng CW et al. Prolonged fasting reduces IGF-1/PKA to promote hematopoietic-stem-cell-based regeneration and reverse immunosuppression. Cell Stem Cell. 2014 June 5;14(6):810-23

5. Bak TH et al. Does bilingualism influence cognitive aging? Ann Neurol. 2014 Jun 2

6. Hallett PJ et al. Long-term health of dopaminergic neuron transplants in Parkinson’s disease patients. Cell Rep. 2014 June 5

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei
Abonare (digital) Abonare (print+digital)

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe