Efectul
antitumoral al losartanului
Medicamente vechi cu soluţii noi? Aşa reiese
dintr-un interesant studiu1 publicat online săptămâna aceasta în Nature Communications. Un grup de cercetători
de la Harvard arată cum administrarea unui antagonist al receptorului
angiotensinei II potenţează efectele chimioterapiei administrate pentru
patologia oncologică. Folosind modele murine de cancer de sân şi de cancer de
pancreas, grupul de 
la Harvard a observat cum administrarea concomitentă de
losartan (medicament antihipertensiv de uz uman, disponibil deja ca generic) a
dus la o creştere a supravieţuirii, în comparaţie cu administrarea singulară a
chimioterapiei. Efectul losartanului este pus pe seama reducerii producţiei de
colagen şi de acid hialuronic la nivelul ţesutului conjunctiv, asociată cu
expresia scăzută a semnalelor profibrotice şi cu o compresie mai puţin
importantă a vaselor de la nivel tumoral şi stromal peritumoral (fig. 1). În felul acesta,
chimioterapicul difuzează mai bine la nivelul tumorii, crescând implicit şansele
de supravieţuire.
Înapoi
pe stadion!
În
urmă cu 12 ani, în Danemarca, doar una din cinci persoane intrate în stop
cardiac în mediul extraspitalicesc a beneficiat de manevre de resuscitare
cardiopulmonară (CPR) efectuate de un martor al evenimentului infaust, iar
supravieţuirea la 30 de zile de la stopul cardiac nu depăşea 3,5%. Un deceniu
mai târziu, datele sunt cu totul altele: aproape 45% din stopurile cardiace
sunt resuscitate de trecători, iar supravieţuirea s-a triplat, ajungând la
10,8%. Datele, extrase dintr-un studiu2 danez publicat marţea
aceasta (1 octombrie) în Journal of the
American Medical Association, sunt însă mai mult decât simple statistici şi
ar putea servi ca exemplu pentru responsabilii cu sănătatea publică din ţara
noastră.
În
aceeaşi zi în care revista americană făcea cunoscut studiul realizat pe baza
Registrului danez de stop cardiac, la Bucureşti, ministrul Eugen Nicolăescu,
după ce a enunţat solemn principiile cheltuielilor din sănătate (numai pentru
practicile pentru care există dovezi), a anunţat necesitatea (sic!) de a se achiziţiona pe scară largă
defibrilatoare în spaţiile publice. Ce spune însă studiul danez? Deşi s-a reuşit
implicarea trecătorilor în CPR la mult peste 40% din stopurile
cardiorespiratorii, creşterea proporţiei persoanelor resuscitate cu ajutorul
defibrilatoarelor disponibile în spaţiile publice a fost minusculă, de la 1,1%
la 2,2%. Ce este însă cu adevărat important de reţinut este că, în intervalul
2008–2010, aproximativ 15% din populaţia ţării scandinave a urmat cursuri de
resuscitare cardiopulmonară. De altfel, datele din acest studiu, publicat în
prestigioasa revistă americană de medicină clinică, par să arate, pe de o
parte, importanţa pregătirii unei proporţii cât mai mari a populaţiei pentru
manevrele de BLS (basic life support)
şi nu realizarea unor investiţii inutile în echipamente care nu ar ajunge să
fie folosite decât la un număr nesemnificativ de victime ale stopului cardiac.
Iată,
deci, o lecţie de sănătate publică pe care danezii o oferă, via SUA,
politicienilor români. Şi poate că proiectul mai vechi al Serviciului de
Ambulanţă Bucureşti-Ilfov, de a aduce cât mai mulţi oameni pe stadion pentru a
îi iniţia în BLS, nu e chiar atât de frivol pe cât l-a făcut să pară înscrierea
în „Cartea Recordurilor“ şi ar merita reluat înainte de a cumpăra (multe) alte
defibrilatoare automate.
Binecuvântări
guvernamentale pentru „educaţia“ preşcolarilor
Ca o ţară care susţine proactiv industria
tutunului, România ar trebui să înţeleagă mai bine cu ce are de a face. Dincolo
de banii pe care ministrul economiei şi-i doreşte la buget, sunt grave încălcări
ale eticii, din partea unor companii – să nu uităm – multinaţionale. Nu vom
insista aici cu efectele devastatoare ale fumatului asupra sănătăţii sau cu
modul în care ministrul român al sănătăţii a fost înfrânt fără luptă de lobbyul
industriei tutunului. Ne vom referi însă la o cercetare condusă de la Johns
Hopkins Bloomberg School of Public Health şi desfăşurată în Brazilia, China,
India, Nigeria, Pakistan şi Rusia. Studiul3 publicat în Pediatrics, revista Academiei Americane
de Pediatrie, dezvăluie efectele insidioase ale unei politici tolerante faţă de
fumat şi faţă de industria tutunului. Astfel, copiii preşcolari (cu vârste de 5
sau 6 ani) din ţările cu venituri medii sau scăzute amintite sunt deja
familiarizaţi cu logourile de pe pachetele de ţigări, recunoscând cel 
puţin
unul din opt brand-uri care le-au
fost arătate printre logouri ale unor produse fără legătură cu industria
tutunului (fig. 2). De la 50% în
Rusia la 86% în China, în medie 68% din copiii de 5 sau 6 ani sunt capabili să
asocieze „desenul“ de pe pachet cu ţigările.
Cu alte cuvinte, Guvernul român susţine o
industrie care – în alte ţări decât cele membre UE – nu găseşte de cuviinţă să
protejeze copiii de nişte produse altminteri destinate adulţilor. Şi, doar
pentru că studiul nu s-a desfăşurat şi în România, să nu ne închipuim că preşcolarii
noştri sunt mai ignoranţi decât copiii din Rusia, Brazilia sau China. Un
exemplu la îndemână: hipermarketurile, unde lucioase displayuri futuriste
promovează intens unul din factorii de risc complet evitabili. Cine credeţi că
plăteşte pentru ele?
Revista Science
publică online un interesant studiu4 privind o arie corticală
posibil implicată în respectarea normelor sociale. Cu alte cuvinte,
comportamentul în societate pare să fie, conform unui grup de cercetare din
Zürich, controlat de cortexul prefrontal lateral drept. Aceştia au conceput un experiment
prin care au studiat modul în care normele dintr-un mediu virtual au fost
influenţate de stimularea sau inhibarea prin stimulare transcraniană cu curent
continuu a zonei corticale amintite (fig.
3). Surprinzător, stimularea transcraniană a avut efect pozitiv atunci când
subiectul nu era dispus să se conformeze normelor, dar efectul a fost negativ
atunci când exista deja voinţa de a acţiona conform aceloraşi norme. În plus,
efectul observat a fost 
considerabil mai puternic atunci când partenerii din
mediul virtual erau alţi subiecţi umani, sugerând că aria corticală identificată
ar interveni numai în condiţiile existenţei unei interacţiuni sociale.
Un nou
brevet american: gene pe alese
La 24 septembrie 2013, oficiul american de
brevete a admis cererea companiei 23andMe,
prestator de servicii genetice, de patentare a unei metode prin care părinţii să-şi
poată alege diverse caracteristici ale viitorului copil, cum ar fi culoarea
ochilor sau absenţa bolilor genetice. Zece zile mai târziu, în Genetics in Medicine, revistă editată de
American College of Medical Genetics and Genomics, un grup de eticieni din Ţările
de Jos discută implicaţiile controversatei licenţe americane5.
Utilizarea diagnosticului genetic preimplantare, pentru a evita complicaţiile unor
embrioni cu anomalii genetice importante, a devenit loc comun, însă un proces
computerizat de selecţie a gameţilor, pentru a obţine un produs de concepţie cu
un „fenotip de interes“, pe care potenţialul părinte „să şi-l dorească drept
copil“ pare să fie, pentru bioeticienii europeni, o procedură cu implicaţii
mult mai largi, deoarece un astfel de proces ar permite şi selecţia unor trăsături
care nu au nicio legătură cu boala.
