La 1 mai 2011 intră în vigoare noile prevederi ale Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii, modificate de Legea nr. 40/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 225/31.03.2011. Evidenţiem, în cele ce urmează, modificările semnificative, cu implicaţii directe sau potenţiale asupra sistemului medical românesc, această prezentare nefiind însă exhaustivă.
Prima modificare semnificativă se referă la instituirea formei scrise ca o condiţie a validităţii contractului individual de muncă (denumit în continuare CIM), obligaţia de încheiere revenind angajatorului. Devine absolut obligatorie prezentarea prealabilă a certificatului medical privind aptitudinea salariatului de a presta munca respectivă, pentru a nu determina nulitatea CIM. Ca elemente noi obligatorii pentru CIM, se introduc criteriile de evaluare a activităţii profesionale a salariatului, aplicabile la nivelul angajatorului. În cazul unui loc de muncă „mobil“, se reglementează obligativitatea specificării în CIM a cuantumului prestaţiilor suplimentare în bani sau modalităţile prestaţiilor suplimentare în natură.
În privinţa perioadei de probă, se creşte termenul maxim de la 30 la 90 de zile pentru funcţiile de execuţie şi de la 90 la 120 de zile pentru funcţiile de conducere şi a fost eliminată reglementarea privind fixarea la numai cinci zile a perioadei de probă pentru muncitorii necalificaţi. Se modifică noţiunea de stagiu pentru absolvenţii de studii superioare care debutează în profesie: primele şase luni se consideră perioadă de stagiu ce urmează a fi atestată inclusiv printr-o adeverinţă eliberată de angajator şi vizată de Inspectoratul Teritorial al Muncii. Această perioadă de stagiu, cel puţin deocamdată, nu mai este considerată de probă. Urmează ca prin lege specială să fie reglementată modalitatea de efectuare a stagiului în cazul şi pentru profesiunile ce nu au deja o reglementare strictă în acest sens, aşa cum sunt cele reglementate deja în sistemul medical. S-a transformat condiţia neangajării a mai mult de trei persoane pe acelaşi post pe perioade succesive de probă în posibilitatea angajării unui număr nelimitat de salariaţi, dar nu într-un interval mai mare de 12 luni.
Se clarifică posibilitatea ca o persoană să încheie mai multe contracte de muncă la acelaşi sau la diferiţi angajatori, cu funcţii diferite, cu excepţia cazurilor expres interzise de lege.
Se reglementează posibilitatea reducerii programului de lucru de la cinci la patru zile în cazul în care, pentru perioade mai mari de 30 de zile, are loc o reducere temporară a activităţii angajatorului, exceptându-se totodată de la plata îndemnizaţiei de minimum 75% din salariu pentru situaţia în care se diminuează astfel programul. (...)
