Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Lecții de viață

     În urmă cu puțin timp, pe parcursul unei zile întregi, canalele de știri au transmis foarte frecvent date, pe alocuri imprecise, cu privire la ce s-ar fi petrecut la universitatea noastră. Știrile au fost completate de imagini filmate, nu toate pe placul celor ce au solicitat filmarea. Spre exemplu, la prima apariție televizată au fost mai mulți studenți care au spus că nu cred că faptele relatate ar fi adevărate, au dat exemple pozitive din experiența proprie, dar au ridicat și o problemă, o altă problemă. Tineri de 20–21 de ani au realizat deja că există știri și știri și sunt deranjați de modul în care acestea sunt distribuite, sunt deranjați de faptul că cele mai frecvente știri despre medicină sunt negative, că mass-media nu este aproape deloc preocupată să transmită și lucrurile pozitive care se întâmplă în domeniul medical. Ulterior, aproape din oră în oră, pozițiile acestor tineri au fost eliminate din reportaje, pentru că „nu dădeau bine” (pentru o „știre de scandal”). Au apărut și poziții revoltate față de lipsa „reacțiilor de indignare din partea autorităților, organizațiilor studențești, comisiilor și comitetelor de etică, liderilor de opinie etc.”.
     Totul a început cu puțin timp înainte de începerea înscrierilor pentru examenul de admitere. În urmă cu o vreme, aceleași ecrane se străduiau să scoată în evidență un coleg în cătușe, uitând să amintească măcar numărul de operații realizate și numărul pacienților vindecați. Am putea să ne amintim și de frecventul mesaj transmis cu alte ocazii, privitor la prezumția de nevinovăție. În conformitate cu art. 21 din Constituție, acest principiu înseamnă că „nicio persoană nu poate fi considerată vinovată decât dacă vinovăția sa a fost confirmată în cadrul unui proces judiciar de către o instanță de judecată”. Acest articol se interpretează cu dublă măsură, după caz, ceea ce este foarte rău. Îmi aduc aminte și de o perioadă în care lucram la Ministerul Sănătății și cum se întâmpla ceva ce putea fi transformat într-o știre negativă eram năpădiți de mass-media. Dar, dacă doream să transmitem informații pozitive sau informații de utilitate pentru sănătatea publică fie mass-media nu se prezenta, fie se prezenta la conferința de presă respectivă însă știrea nu era difuzată. A venit la mine în birou o domnișoară, pe atunci la început de activitate, acum prezentatoare principală la una dintre televiziuni. Am întrebat-o direct: „De ce nu transmiteți și mesajele pozitive pe care le primiți de la noi?”. Mi-a răspuns, confidențial: „Pentru că pe șefii noștri nu îi interesează acest tip de mesaje”. Mă așteptam să primesc această replică.
     În societatea noastră mult îmbolnăvită în peste 50 de ani de comunism, dar și în peste 27 de ani de post-comunism, tratarea unui subiect cu dublă măsură este un lucru rău, dar nu întâmplător. Este un meșteșug regizat și, atâta vreme cât mulți dintre conaționalii noștri nu realizează aceasta, se pare că este bine regizat. Răul trebuie vindecat. Cu toții avem nevoie de această vindecare (poate exagerez, pentru că sunt destui care trăiesc și încă bine datorită acestuia, din păcate).
     Dacă din cele ce am scris până acum s-a înțeles că aș agrea încălcarea legilor sau protejarea unor colegi care se comportă necorespunzător, acest lucru este eronat. Dar mă indignează să mi se dea lecții privitor la faptul că nu mă revolt față de ceva ce încă este acoperit de art. 21 din Constituție sau chiar de „complicitate” (prin lipsa revoltei față de ceva ce încă nu este dovedit). Eu pot să primesc lecții de la oricine este capabil să mi le ofere. Poate fi un țăran care s-a întors extenuat de la câmp, femeia de serviciu care are ceva de zis, șoferul autobuzului care observă că este ceva în neregulă, studentul mai mic sau mai mare care are o idee de îmbunătățire a procesului de învățământ; pot să primesc lecții de la oricine este capabil să mi le ofere, onest. Nu sunt de acord cu impunerea unor obligații pacienților, studenților, colegilor de orice grad și consider că așa ceva este intolerabil. Principial nu sunt de acord cu meditațiile, dar aici este o întreagă istorie. Am să încep (de ce nu?) cu recenta sesiune de examene, cu perlele pe care le-am citit în numeroase teze, cu tezele care s-au predat având subiecte de nota „unu” (fără niciun cuvânt scris); cel puțin teoretic, acești studenți ar fi avut nevoie de meditații. Dacă ar fi realizat cât sunt de slabi și cât pericol potențial pot să aducă pentru viitorii lor pacienți.
     Și eu și ceilalți colegi suntem gata, an de an, pentru programul de consultații. Eu m-am prezentat, dar studenții nu. Pentru a veni în întâmpinarea problemelor lor, am o adresă de e-mail disponibilă pentru oricine vrea să pună o întrebare. Primesc și răspund la întrebări, petrec zeci sau sute de ore anual în această activitate „în afara orelor de program”. Studenții mei știu asta și unii mă întreabă, alții nu. Familia mea știe asta și de regulă mă mustră spunând că ar trebui să mă ocup de studenți doar la cursuri, lucrări practice și alte activități oficializate în cadrul anului universitar. Mi s-a spus și că „decât să îți pierzi atâta vreme cu ei, pentru că lor oricum nu le pasă ce faci, mai bine învață limba chineză – ți-ar fi mai util”. Dar eu îmi asum o datorie și mă străduiesc să o îndeplinesc cât pot de bine pentru viitorii colegi, cu speranța că va fi util pentru viitorii lor pacienți.
     Meditații... Aș putea să spun că în perioada pre-1989 numai cine nu putea nu dădea meditații. Era un fel de tehnică de supraviețuire. Mulți își doreau să facă asta dar nu erau solicitați. Privind comportamentul „pro-medidații” (ex. a nu preda tot ce era de predat sau a te purta diferențiat cu copiii care vin la meditații comparativ cu aceia care nu vin), așa ceva nu ar trebui să fie tolerat. Se petrecea așa și înainte și se petrece și după 1989, din păcate. Este îngrozitor! Însă este în același timp atât o boală personală, cât și o boală a societății, o lipsă a simțului civic, o lipsă a solidarizării pentru bine, o frică bolnăvicioasă în a reacționa, a spune, a te implica. Nu sunt foarte mulți cei care ar putea da lecții altora. Atenție la pilda bârnei din ochiul propriu scotocind după paiul din ochiul altuia!
     Am să vorbesc puțin despre necesitatea meditațiilor. Mă pregăteam pentru examenul de admitere și la un moment dat am decis să nu mai particip la meditații considerând că am să reduc banii cheltuiți de părinți și mă descurc singur. Dintre colegii de grupă, unii mă căutau sau îmi dădeau telefon să îmi spună că nu este bine ce fac și că ar fi bine să mă întorc. Erau adevărați colegi. Deși părinții lor plăteau pentru orele respective, ei îmi dădeau caietul de notițe să văd ce li s-a explicat. Câți își mai manifestă colegialitatea, așa, în zilele noastre? Primeam notițele, le utilizam, dar nu mergea deloc bine. În două ore petrecute împreună cu profesorul înțelegeam cât într-o lună de activitate individuală. După vreo șase săptămâni am cedat, pentru că am realizat că alegerea mea este greșită și nu duce niciunde. Am avut profesori foarte buni, nu i-am uitat nicio clipă. I-am reîntâlnit după ce am intrat la medicină, am rămas în relații foarte bune, le port recunoștință și acum. În mod cert modul în care dânșii m-au învățat atunci m-a ajutat să îi învăț și eu pe alții. Un prieten în liceu era puțin iritat de asta și când mă vedea că explic ceva cuiva spunea pe un ton aparte, mustrător „iar îi înveți?”. Când eram meditat, meditam și eu la rândul meu. Îmi aduc aminte cu melancolie cum mergeam pe străzile din jurul blocului unde locuiam împreună cu o colegă, având cu noi cretă albă și desenam pe trotuar formule și reacții chimice sau rezolvam unele probleme la fizică sau la chimie. Făceam asta cu plăcere și nu cred că vreunul dintre „meditații mei” a simțit vreodată că l-aș trata cu superioritate, atunci sau ulterior. Din familie sunt mai mulți mediciniști care au lucrat doar cu mine. Nu era ușor. Am pornit la drum și în situații în care li se spunea „nu o să intri niciodată la medicină”, iar prin munca noastră, adeseori foarte grea, finalul era cel dorit.
     Eu, când am intrat la liceu, nici nu știu cum am intrat, pentru că nu înțelegeam aproape nimic la matematică. Creierul mi s-a luminat puțin cu vreo trei săptămâni înainte de examen. Cu ajutor! Tata era ferm împotriva meditațiilor, dar un coleg de-al lui de liceu a insistat până l-a convins să fie de acord. Nici pe acel profesor nu l-am uitat, așa cum nu am uitat pe nimeni dintre cei care au avut o influență asupra activității și vieții mele. Le port, în continuare, recunoștință. Dar în școala generală chiar nu înțelegeam aproape nimic la matematică sau la fizică. Profesorii nu erau rău voitori, nu impuneau meditații, chiar păreau că vor să ne învețe, dar ceva nu funcționa. Când ajungeam acasă și deschideam „Gazeta Matematică”, din care primeam probleme spre rezolvare, mi se făcea rău, pentru că nu eram în stare să le fac. Intram într-un cerc vicios din care nu am fost în stare să ies până când am fost ajutat, în liceu, de profesorul Alger Paul. Dumnezeu să îl odihnească în pace. Dacă este cineva curios, pot continua istorisirile pe această temă.
     Până atunci, să nu uităm că ar trebui să existe colegialitate și în medicină și între mediciniști și ne-mediciniști, iar colaborarea cu celelalte domenii (inclusiv mass-media) rămâne un important deziderat.

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.