Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Îndeplinirea promisiunii genomice

Viața Medicală
Helga NOWOTNY miercuri, 24 iulie 2013
Pentru majoritatea oamenilor, o promisiune constituie un motiv pentru a aştepta ceva, o speranţă reală, lipsită de exagerare. În cazul de faţă, o astfel de promisiune creează o punte între ştiinţă şi societate: publicul are încredere că progresul ştiinţific şi cel tehnologic sunt cheia parcurgerii drumului nesigur către o lume mai bună, în care generaţiile viitoare să ducă o viaţă mai lungă, mai sănătoasă şi mai fericită.
Promisiunea a fost făcută acum aproape 400 de ani, odată cu instituţionalizarea ştiinţei moderne. După ce au descoperit că se puteau folosi de matematică pentru a înţelege lumea fizică, un mic grup de filosofi naturalişti s-au îndreptat către empirismul experimental, motivaţi fiind de obiective practice. Iniţiată de această minoritate, revoluţia ştiinţifică a cuprins Europa şi, mai târziu, s-a răspândit şi în restul lumii.
În opera sa, Instauratio Magna, Francis Bacon, unul dintre cei mai logici susţinători ai ştiinţei moderne, reda o viziune a unei noi lumi, transformate în urma cercetării sistematice a fenomenelor naturale. Imitând şi remodelând natura, afirma el, secretele acesteia aveau să fie dezvăluite – putând fi apoi folosite pentru a îmbunătăţi vieţile oamenilor. Obiectivul pragmatic al lui Bacon, de a utiliza înţelegerea ştiinţifică a cauzelor naturale pentru a „întreprinde toate acţiunile posibile“ – ceea ce acum se numeşte inovaţie – a reprezentat promisiunea iniţială a ştiinţei, făcută societăţii, şi nucleul Iluminismului.
Deşi multe dintre promisiunile ştiinţei au fost îndeplinite – în special, impresionata prelungire a duratei de viaţă a oamenilor şi a timpului liber – multe altele au rămas doar parţial îndeplinite sau chiar neîndeplinite. Cu toate acestea, încrederea societăţii în ştiinţă a rămas neştirbită. Deşi obiectivele specifice s-au schimbat, credinţa comună că o cunoaştere ştiinţifică transformă vieţile oamenilor – deoarece factorii de natură culturală, educaţională şi instituţională sunt în acord cu dinamica tehnologică şi industrială – a rămas la fel de puternică.
Astăzi, genetica reprezintă principala sursă de promisiuni ştiinţifice. De la descoperirea, în 1953, a structurii ADN-ului de către James D. Watson şi Francis Crick, a fost identificată o imensă cantitate de date genetice disponibile şi au apărut noi forme de organizare ştiinţifică şi noi modalităţi de lucru. Ca rezultat, genetica a adus ştiinţa în pragul unei noi epoci iluministe, în care indivizii sunt înţeleşi prin prisma relaţiilor dintre informaţiile lor genomice unice.
Mişcarea – cea mai recentă manifestare a căutării neîncetate a progresului omenirii – aduce cu sine noi provocări pentru relaţia dintre ştiinţă şi societate. În 2001, în momentul inaugurării expoziţiei sale de genetică, conducerea Muzeului American de Istorie Naturală întreba: „Revoluţia genomică a sosit – sunteţi pregătiţi pentru ea?“
Fără îndoială, această revoluţie va conduce la crearea vieţii prin intermediul biologiei sintetice, o perspectivă care rămâne controversată. În acelaşi timp, epigenetica (studiul modificărilor moştenibile ale funcţiilor genelor, care apar odată cu modificarea secvenţei de ADN) a redefinit vechea controversă nature-versus-nurture (calităţile înnăscute ale unui individ – nativismul – versus experienţele sale personale – empirism sau behaviorism), scoţând în evidenţă caracterul multidimensional al relaţiei dintre dezvoltarea biologică şi cea socială. Înţelegerea tot mai profundă a modificărilor epigenetice transgeneraţionale, fie ele de natură nutriţională sau neurologică, a oferit noi perspective asupra plasticităţii fenotipului (caracteristicile observabile ale unui organism) şi a factorilor care l-ar putea influenţa. Ca urmare, este evident, acum, că stilul de viaţă al indivizilor nu îi afectează doar pe aceştia.
Aceste progrese – şi problemele pe care le ridică – subliniază necesitatea reevaluării rolului ştiinţelor. Un program de cercetare mai bine alcătuit, care să includă ştiinţele sociale, este crucial pentru ca promisiunea cercetării genetice să fie cu adevărat în beneficiul tuturor.
De fapt, o astfel de cercetare este strâns legată de îmbunătăţirea factorilor care contribuie cel mai mult la bogăţia unei societăţi: sănătatea, educaţia şi etica. Într-adevăr, o cunoaştere mai profundă a genomicii personale poate da un nou sens obişnuitului. Printr-o mai bună înţelegere a relaţiilor dintre oameni – de la impactul pe care l-ar putea avea stilul de viaţă al cuiva asupra sănătăţii viitoarelor generaţii la distrugătoarele efecte ale inegalităţilor existente şi la riscul simultan al unei noi diviziuni genetice – s-ar putea crea o societate mai sănătoasă, mai egalitară.
Însă punerea în aplicare a acestei viziuni implică justificarea diverselor alegeri făcute de oameni în cadrul unei societăţi pluraliste. În acest scop, o colaborare a instituţiilor sociale şi ştiinţifice ar putea contribui la ruperea barierelor lingvistice şi culturale, asigurându-se că revoluţia genomică sprijină, şi nu înstrăinează, indivizii, trecând astfel adevăratul test al oricărui progres ştiinţific: relevanţa pentru viaţa de zi cu zi. Într-o lume caracterizată de multiple crize, care se suprapun, oamenii au nevoie să vadă, să înţeleagă şi să se identifice cu ceea ce genetica are de oferit.
Atunci când a fost întrebat ce anume ar trebui să reprezinte o preocupare permanentă a omenirii, economistul Amartya Sen a răspuns „tragediile pe care le putem preîntâmpina, nedreptatea pe care o putem îndrepta“. Aplicarea progreselor ştiinţifice la prevenirea tragediilor şi înlăturarea nedreptăţii îndeplineşte promisiunea de bază a ştiinţei. Consolidarea rolului geneticii în lumea reală reprezintă un pas esenţial în această direcţie.

 

©Project Syndicate, 2013. www.project-syndicate.org

 

Traducere din limba engleză de Sorana Graziella Cornea
 

Helga Nowotny este preşedinta Consiliului European de Cercetare şi coautor, alături de Giuseppe Testa, al cărţii Genele dezvăluite: reinventarea omului în epoca moleculelor (Naked Genes: Reinventing the Human in the Molecular Age).

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.