Patologia stomatologică trebuie integrată în contextul sănătății generale a pacienților. Există o interdependență clinic evidentă și dovedită științific între patologia stomatologică și bolile generale. Există o falsă percepție publică asupra acestei interdependențe. Adesea, problemele stomatologice sunt abordate singular, în context separat de celelalte probleme de sănătate. Credem greșit că bolile dinților și ale gurii nu au legătură cu alte boli ale noastre. Stomatologia estetică este o componentă nouă a ofertei de servicii și a venit ca un răspuns la cererea consumatorilor. Desprinsă din medicina dentară, estetica dentară poate crea iluzia că stomatologia este altceva decât medicină. Dovadă în acest sens este faptul că, în unele țări, estetica dentară (albirea dinților) este oferită ca serviciu de persoane cu alte calificări decât cea medicală. Au fost semnalate și în România astfel de situații.
Specificul medicinei dentare derivă din: formarea profesională distinctă, practica profesională dominant privată, finanțarea publică specifică, organizarea aparte a furnizorilor de servicii de medicină dentară și actele normative dedicate. Dar toate aceste cinci aspecte care separă formal medicina dentară de celelalte domenii medicale sunt de ordin administrativ, financiar și legislativ. Niciunul dintre factorii amintiți nu este de ordin medical. Sănătatea și boala sunt unice și individuale pentru fiecare dintre noi, sunt ale întregului organism și nu pot fi abordate corect decât holistic. Abordarea curentă pe specialități medicale și medicină primară este formală și generată de nivelul de cunoștințe medicale de azi, care a condus la înființarea a numeroase specialități medicale și chirurgicale. Însă stomatologia a fost asimilată formării profesionale a medicilor la începutul secolului XX și, inițial, a fost o specialitate a medicilor cu formare profesională medicală generală. Primul învățământ stomatologic universitar a fost fondat în România de către profesorul Gheorghe Bilașcu, la Cluj-Napoca, în 1919. Ulterior, odată cu dezvoltarea cunoștințelor din domeniu și a tehnologiilor de lucru aferente, stomatologia a devenit o profesie medicală cu formare distinctă de cea a medicilor generaliști. Dar a rămas și este medicină! Au fost în România și facultăți de igienă și de pediatrie, iar aceste subdomenii au rămas în perimetrul general al medicinei, chiar dacă ele au fost desființate și pregătirea specialiștilor a fost preluată de facultățile de medicină. Este inexplicabil de ce medicina dentară este tot mai distanțată de contextul medical general și nevoile de tratament stomatologic ale pacienților sunt abordate distinct, fără legătură cu afecțiunile generale ale populației. Doresc să evidențiez, pentru publicul larg și pentru autoritățile decidente din domeniul medical, legăturile indisolubile dintre patologia stomatologică și cea generală.
Importanța și valoarea sănătății orale pentru populație sunt evidențiate și de modul în care este susținută accesibilitatea populației la serviciile de medicină dentară în țările Uniunii Europene și în alte state ale lumii. Bugetul acordat finanțării serviciilor de medicină dentară în sistemele de asigurări de sănătate publică este, în acele țări, de aproximativ 4% din bugetul acordat tuturor serviciilor medicale sau chiar mai mult. În România dispunem de un procent de zece ori mai mic. Din această abordare, putem înțelege că nu sunt cunoscute consecințele acestei subfinanțări asupra creșterilor de cheltuieli de îngrijire medicală pentru alte patologii, induse sau agravate de patologia stomatologică netratată, precum și asupra calității vieții cetățenilor. De asemenea, trebuie luate în considerare absenteismul de la locul de muncă și incapacitatea temporară de lucru a populației cauzate de afecțiuni stomatologice, cu repercusiunile financiare aferente. Afecțiunile stomatologice și complicațiile acestora pot fi prevenite, iar experiența mondială în acest sens aduce de câteva decenii dovezi incontestabile.
Sunt semnalate corelații importante între sănătatea orală și afecțiuni grave ale organismului. Persoanele cu afecțiuni gingivale sunt aproape de două ori mai susceptibile de a avea boală coronariană, comparativ cu persoanele fără boală gingivală. La persoanele care au suferit un accident vascular cerebral, inflamațiile parodontale sunt mult mai frecvente, ceea ce susține implicarea bolilor parodontale în patogenia afecțiunilor vasculare. De asemenea, la persoanele vârstnice cu edentații extinse sau total edentate, speranța de viață este mai redusă decât la restul populației. Femeile cu afecțiuni gingivale au o rată mai mare de nașteri premature. Asocierea dintre patologia orală – respectiv inflamațiile parodonatale – și patologia cardiovasculară este demonstrată de numeroase cercetări. Patologia dento-parodontală poate crește riscul apariției bolilor cardiovasculare cu până la 90%. Copiii preșcolari care au carii dentare au o dezvoltare deficitară și s-a constatat că au și un deficit de greutate, comparativ cu populația sănătoasă. De asemenea, aceștia suferă și de tulburări de somn și de nutriție, care au consecințe metabolice. Sănătatea orală deficitară afectează fizic și psihologic calitatea vieții, dezvoltarea organismului, relațiile de comunicare cu impact socio-economic, masticația și calitatea vieții. Problemele dentare cauzează dureri și tulburări de nutriție, care determină scăderea în limite patologice ale nivelului seric de betacaroten, vitamina C și acid folic (vitamina B12), crescând susceptibilitatea la boli imune și hematologice. Toate acestea sunt o parte din corelațiile care există între sănătatea orală și afecțiunile generale, de sistem sau de organ. Sunt suficiente argumente de ordin medical și cu impact financiar pentru a susține ideea că protejând sănătatea orală realizăm profilaxia altor afecțiuni și prin aceasta o reducere a cheltuielilor de îngrijire medicală. Țările care au aplicat de câteva decenii programe de sănătate orală au în prezent rezultate care confirmă nu doar eficiența acelor programe, dar și o scădere substanțială a incidenței bolilor care pot fi induse sau agravate de o patologie orală preexistentă. Așadar, alocarea unor fonduri corecte pentru asistența de medicină dentară este o măsură care aduce deopotrivă un plus substanțial calității vieții și o reducere a costurilor de îngrijire medicală ulterioare. De asemenea, populația trebuie să conștientizeze că îngrijirile medicale stomatologice sunt o necesitate obiectivă și trebuie luate în considerare ca atare. Fiecare dintre noi trebuie să înțeleagă importanța sănătății orale ca un precursor important pentru menținerea sănătății pe plan general.
