Am
ales acest mesaj transmis în fiecare lună a lui „Undrea”, prin colinde. Este o
strofă care mă impresionează prin actualitatea și importanța sa, chiar dacă
mesajul este mai complex. Doamne ajută ca acest nou an să aducă mai multă
bunătate, mai multă colegialitate, mai mult spirit de unitate în a face ceva
bun în și pentru țara noastră!
Voi
deschide rubrica din acest an cu câteva citate de la studenți: „Am fost,
inițial, surprins când am citit mesajul dumneavoastră, consternat că, așa cum
ați spus, au trecut mai bine de două luni și jumătate din anul universitar și
m-am întrebat imediat «Ce am reușit eu să fac în această perioadă? Am reușit eu
oare să clădesc măcar puțin din imensul necesar de cunoștințe care să mă
definească ulterior ca pe un doctor bun?» Sunt întrebări pe care mi le-am pus
datorită dumneavoastră. Mulțumesc mult [...].”
Evaluare,
autoevaluare, feedback – este foarte important să aplicăm aceste principii în
cadrul procesului de învățământ. Încerc să transmit tuturor celor cu care
lucrez acest mesaj și este foarte bine atunci când există o reacție.
„Vorbind
cu unul dintre părinți, acesta a rămas plăcut surprins de dedicația
dumneavoastră față de noi, studenții – dedicație care se poate citi printre
rânduri –, dar și de pasiunea față de această meserie. Sunt sentimente pe care
mi-a cerut să vi le transmit cu bucurie în suflet, spunându-mi că trebuie să
prețuiesc profesorii care pun problema studentului ca viitor doctor și viitor
coleg în această țară și care caută să educe și omul din spatele halatului
alb.” Este important să încercăm să nu discutăm cu viitorii colegi doar despre
materie sau o parte a materiei, ci să îi ajutăm cât mai mult în dezvoltarea
lor. „V-am ascultat sfaturile: trebuie să muncim, să muncim cu adevărat, lăsând
deoparte superficialitatea de care mulți tineri pot da dovadă. Tind să cred că
asta ține cumva de generație și de conjunctura în care ne aflăm ca societate în
România și probabil și în alte țări”.
„Știu
ce înseamnă să organizezi un proiect de voluntariat și înțeleg complexitatea
din spatele orelor petrecute cu studenții și pentru studenți. Conștientizez că
nu vă este ușor să organizați bisăptămânal câte un cerc care să se încadreze în
programul studenților, în zilele și la orele pe care tot ei le-au propus. Am
auzit numai păreri bune din partea celor care au fost prezenți. Eu nu am reușit
să ajung la edițiile cercului pentru că simultan am luat parte la un alt
proiect. M-a surprins plăcut că dumneavoastră ați răspuns în primele săptămâni
ale cercului tocmai la întrebările pe care eu mi le puneam atunci când m-am înscris
la acel proiect. Și ați făcut asta fără a cere vreo sumă de bani (cum a fost în
cazul proiectului la care am participat), ci doar din dorința de a ajuta
studenții să se dezvolte și să fie capabili să poată participa la diferite
congrese fără a se simți stânjeniți. Sper ca în timp să vă dați seama că munca
dumneavoastră chiar este apreciată de mulți dintre noi, și că mai târziu, când
vom fi colegii dumneavoastră, o să apreciem și mai mult profesorii cărora le
pasă.”
Iar
altcineva mi-a scris următoarele: „Încep mesajul meu cu o mărturisire. De ieri
de când v-am citit articolul, am căutat o cale de a-mi găsi propriile cuvinte
legate de toate acestea. Apoi am preferat să meditez puțin la propriile mele
alegeri, la ceea ce simt și la ceea ce poate nu am reușit să fac sau să
transmit. În primul rând, domnule profesor, vreau să vă mulțumesc pentru
dedicația dumneavoastră, ca lider, doctor, profesor, coleg și părinte moral al
tuturor celor ce se regăsesc în cuvintele dumneavoastră. Și nu suntem puțini
aceia care vă văd așa. Poate că nu ne remarcăm cu toții, dar vă spun din cele
auzite printre colegii mei. Dar să nu mai vorbim de majoritate, ci de mine, de
«dușmanul meu ce mă face să lupt», de ceea ce m-a făcut pe mine și mă face în
continuare să vă privesc acțiunile, vorbele bune și critica la adresa
defectelor noastre cu încredere, cu admirație și cu un mare «mulțumesc».
Sigur
vă aduceți aminte că am venit la dumneavoastră cu o mare rugăminte. În lipsa
ajutorului pe care mi l-ați oferit mi-ar fi fost tare greu să mă descurc. Eu am
avut unele probleme, inclusiv o infecție cu Staphylococcus aureus,
infecție ce s-a agravat din cauza nerespectării regulilor pe care ni le
predați, reguli complet ignorate de medicul care m-a tratat. De exemplu, abia
după patru luni de la operație și trei ture cu antibiotice diferite mi-a fost
făcută o antibiogramă. Abia după trei antibiotice diferite doctorul meu a aflat
ce anume provoca infecția. Amuzant, nu? Deloc! Am auzit la cursurile
dumneavoastră și în cadrul laboratoarelor de microbiologie fix ceea ce m-ar fi
salvat și m-ar fi scăpat de dureri. Amuzant este cum acum eu știu că este
necesar, pentru binele pacientului, ca analizele să fie făcute înainte de
administrarea antibioticelor, amuzant este că acum știu noțiunile ce țin de
alegerea corectă a antibioticelor, că acum știu ce ar trebui să facă un doctor
bun. Și cine sunt eu? Un biet viitor coleg al dumneavoastră, un biet student în
anul al doilea.
Și
de aceea vă mulțumesc, domnule profesor, vă mulțumește copilul din mine și pacientul
neputincios. Vă mulțumesc că vă luptați zi de zi cu sistemul, cu studenții
nepăsători, că ne deschideți mintea ca să înțelegem cât de importante sunt
acțiunile noastre, ale viitorilor doctori. Datorită dumneavoastră, viitorii
chirurgi poate nu vor uita peste ani cursurile de microbiologie și importanța
informațiilor predate în cadrul acestei materii.
Ca
viitor medic, vă mulțumesc pentru însuflețirea pe care ne-o dați mereu, pentru
îndemnul de a fi mai buni, de a nu fi fraieri, de a face mereu mai mult decât
ne este cerut, de a căuta dreptatea, de a căuta binele general, nu doar al
nostru. Vă implor, domnule profesor, să nu vă opriți vreodată din a da aceste
lecții studenților! Cuvintele dumneavoastră, lecțiile de moralitate, grija
dumneavoastră față de studenți sunt poate chiar singura șansă a multora dintre
noi de a ne trezi.
Voluntariatul
este una dintre pasiunile mele. Coordonez un proiect și încerc să îl tratez la
modul cel mai serios, nu este pentru mine ceva «în plus». Din cauza unor
probleme însă, trebuie să îmi regândesc fiecare pas, fiecare oră de
voluntariat, a trebuit să renunț la multe pasiuni și să mă ocup doar de ceea ce
promisesem deja că o să fac. A fost destul de dureros pentru mine să aud un
coleg vorbind cu drag despre cât de frumos este la cercul de microbiologie,
despre cât de multe a învățat de la dumneavoastră și despre cât de multă
deschidere este în acel grup de colegi.
Și
tot mai vreau să spun ceva. Citesc articolele dumneavoastră din «Viața
medicală» de foarte mult timp, de pe vremea când doar aspiram la studenție și
la facultatea de medicină. [...] Ceea ce scrieți dumneavoastră transmite un
mesaj important, de trezire, de reflectare, de creștere a simțului datoriei. Vă
mulțumesc!”
Aceștia
sunt colegii de care avem nevoie.
