Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Dacă munceşti, pierzi

Viața Medicală
Dr. Martin S. MARTIN joi, 27 martie 2014
  Mărimea businessurilor şi a întreprinderilor americane se determină după numărul de salariaţi: mici (1–49; în medie 20), mijlocii (50–99), mari (100–499) şi foarte mari (peste 500). Cele mici reprezintă 99,7% din angajatori, creează 64% din noile locuri de muncă din sectorul privat în fiecare an şi sunt responsabile pentru 46% din producţia anuală a sectorului particular.
  Noua lege sanitară (Affordable Care Act – ACA) afectează toate categoriile de întreprinderi, dar în mod special pe cele mici. Deşi a fost lansată ca o cale de a micşora costul asigurărilor medicale, Obamacare aduce asigurări mai scumpe, opţiuni mai puţine în alegerea tipului de asigurare, penalizări mai mari pentru angajatorii care nu oferă asigurare medicală salariaţilor (cel puţin două mii de dolari pentru fiecare angajat, pe an), face obligatorie completarea unui volum mare de formulare şi rapoarte şi impune o serie de reglementări limitative, care afectează funcţionarea companiilor mici. Fiindcă ele nu au servicii administrative mari şi vor trebui să facă eforturi costisitoare pentru a ţine pasul cu documentaţia obligatorie cerută de guvern.
  Cele mai de succes întreprinderi mici se transformă, curând după creşterea producţiei şi a profitului, în businessuri de mărime medie. Atunci cresc şi costurile şi penalizările pentru neasigurarea salariaţilor sau pentru asigurarea lor cu planuri „suboptime“, cum sunt, în concepţia guvernului, cele care oferă numai servicii medicale de bază.
  Unul dintre efectele anticipate de criticii ACA, încă din perioada „moşirii“ legii de către cei care au creat-o, a fost că legea va împinge antreprenorii să reducă volumul afacerii, să evite noi angajări şi să transfere o parte a muncii de care au nevoie în sarcina angajaţilor sezonieri şi cu program de lucru redus (sub 30 de ore pe săptămână). Şi chiar aşa s-a întâmplat. Va rezulta o creştere a numărului celor fără lucru, o scădere a locurilor de muncă nou create şi a numărului noilor angajaţi. Asta în condiţiile unei foarte firave refaceri economice, după o criză gravă şi prelungită. Iar refacerea, dorită de toată lumea, nu e posibilă fără o creştere spectaculoasă a numărului de locuri de muncă. Legea ACA a primit porecla de „job killer“, iar biroul pentru afaceri din cadrul Congresului american a prezis că vom vedea curând o diminuare cu 2,5 milioane locuri de muncă, tocmai fiindcă noua lege are un efect inhibitor asupra angajatorilor, pe care îi îndepărtează de la noi investiţii şi angajări (Forbes Magazine, 4 feb. 2014). Răspunsul Casei Albe a sunat aiuritor: „e foarte bine că 2,5 milioane de oameni scapă de capcana serviciului; ei se pot astfel dedica unor hobbyuri, pe care nu aveau timp să le practice cât timp erau angajaţi cu program complet“.
  Tom este exemplul tipic de self-made man. A început, imediat după terminarea liceului, ca muncitor în construcţii. După câţiva ani, a devenit proprietarul unei mici companii de construcţii, care făcea case individuale, garaje şi orice reparaţie de care poate avea nevoie o casă. În douăzeci de ani, a ajuns să aibă patru companii de construcţii, reparaţii şi întreţinere a imobilelor în Chattanooga şi Atlanta şi a pus pe picioare o companie de mici reparaţii în regim de urgenţă. Ultima a fost transformată în franciză şi vândută ca pachet de organizare şi funcţionare altor 65 de antreprenori, din diferite state americane. Ajuns bogat, Tom nu şi-a schimbat firea: este politicos, atent şi foarte profesional cu clienţii, prietenos şi generos cu salariaţii şi asta îl face iubit de toată lumea. În perioada cea mai de succes a companiilor lui, anul trecut, a avut peste 160 de salariaţi permanenţi. Tom a studiat mult în ultimii doi ani, ca să nu-l găsească ACA nepregătit şi să-l împingă într-o fază critică a relaţiei producţie/cheltu­ieli/câştig.
  Primul lucru pe care l-a făcut a fost reducerea numărului de salariaţi permanenţi la 47, ceea ce a readus compania la statutul de întreprindere mică. A păstrat acei salariaţi cu care lucrase multă vreme şi le-a oferit celorlalţi posibilitatea de a lucra part-time, cu asigurarea că pot lucra ore suplimentare. Până acum, Tom a încheiat poliţe de asigurare pentru salariaţi şi familiile lor, preluaţi ca un grup de compania cu care a avut contract. Plata a fost făcută 70% de Tom, 30% de salariaţi. Înainte de a reînnoi contractul, Tom a vrut să se sfătuiască cu George, cel mai vechi şi de încredere salariat al lui, devenit de multă vreme un prieten de familie. I-a prezentat opţiunile şi i-a cerut părerea. George l-a ascultat cu răbdare, i-a mulţumit pentru detalii şi i-a spus: „Tom, am vorbit şi noi între noi, înainte să vin să discut situaţia cu tine. N-o să-ţi vină să crezi, dar cei mai mulţi dintre noi, cei de peste 35 de ani şi cu copii, au ales – ca soluţie optimă – să încetăm să mai lucrăm. Să-ţi explic, a continuat George, văzând cât de surprins este Tom. Dacă lucrez, la tine sau la alt patron, voi plăti taxe pe venitul meu, va trebui să plătesc o parte din asigurarea medicală pentru mine şi familia mea şi va trebui să muncesc, bineînţeles. Am 45 de ani şi trei copii, toţi minori. Dacă nu mai lucrez, guvernul plăteşte asigurarea noastră 100% şi eu primesc de la asigurările sociale o mie de dolari pe săptămână. Casa noastră e demult plătită, putem să ne descurcăm bine cu patru mii de dolari pe lună. Nu mai plătim niciun fel de taxe. Nu muncesc şi pot pescui şi juca golf toată săptămâna. Ne pare rău să te părăsim şi ne pare rău că va trebui să alergi să găseşti alţi lucrători în care să ai încredere, dar înţelege: dacă muncim, pierdem; dacă nu muncim, câştigăm“.
  Când mi-a istorisit întâmplarea, Tom era încă uimit, dar înţelegea logica lucrurilor. „Oamenii nu sunt proşti – mi-a spus el. Când politicienii fac legi convinşi că oamenii vor acţiona aşa cum vor ei să acţioneze, habar n-au cât de inventivi pot fi oamenii şi cât de abili în a evita efectele nefavorabile lor“.
  Dar George şi toţi cei ca el vor cădea în sarcina asigurărilor sociale, cu familiile lor. Guvernul va avea de făcut faţă unei creşteri rapide a celor care primesc asistenţă socială, fiindcă încetează să lucreze şi vor primi asigurare medicală gratuită. Mai mult, oameni ca George, încă tineri şi capabili, se vor sustrage din forţa de muncă, vor slăbi calificarea echipelor pe care le părăsesc şi vor pierde – în scurt timp – îndemânarea şi competenţa de care se bucură acum. Iată cum, aplicarea noii legi nu numai că încurajează patronii să reducă numărul de salariaţi, dar încurajează salariaţii să părăsească, de bunăvoie, munca.
  Încă de la începutul dezbaterilor legate de reforma sistemului medical şi a asigurărilor de sănătate, am subliniat cele două aspecte pozitive ale noului proiect: efortul de a asigura universalitatea asigurărilor de sănătate şi interdicţia de a refuza înregistrarea celor cu afecţiuni medicale preexistente. Universalitatea s-a dus: vor fi asiguraţi mulţi cetăţeni, care nu erau asiguraţi înainte (şi asta e un lucru admirabil), dar nu va fi un sistem universal, nici pe departe. Rămâne protecţia celor cu boli preexistente. Şi aceste avantaje se vor face cu enorme cheltuieli şi cu „umflarea“ asistenţei sociale, vor micşora forţa de muncă, vor anula tendinţa de refacere economică şi vor creşte şi mai mult datoria naţională. Cât de bine a fost gândită reforma sanitară şi cât de bine a fost ales momentul instituirii ei?

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.