În tura de zi, primesc caz: lipotimie,
bărbat, 35 de ani. Pe mine mă agită lipotimiile, mai ales la bărbaţi. Nu suport
bărbaţii care leşină, fac atacuri de panică şi de-astea. Mă şi îngrijorează,
uneori, ca ultima „lipotimie“ la bărbat de 40 de ani, de fapt un infarct cu
supradenivelare ST din V1 până-n V6. În fine, plec spre caz, gândindu-mă că
poate fi orice. Şi că orice-ar fi, de bine nu e.
Ajungem la adresă, un bărbat ne făcea agitat
semne cu mâna. Oprim, coborâm.
– Buna ziua! Unde este pacientul?
– Păi eu sunt pacientul!
– Dar ce-aţi păţit?
– Asta!
Şi-mi întinde o sticluţă cu picături de
haloperidol.
– Ce să fac cu ea? Am şi
eu una.
– Pai din cauza asta mi-e
rău. Nu vedeţi?! Mi s-a încleştat gura.
Nu, nu vedeam.
– Cum aşa? Aţi luat
picături dintr-astea? Câte?
– Da, doamnă, am luat! Nu
e logic?!
– Aa... nu!
E adevărat, logica nu e punctul meu forte...
– Deci aveţi gura încleştată, pentru că aţi
luat haloperidol?
– Da!
– Aha... Câte picături?
Cine şi pentru ce vi l-a prescris?
– Doamnă, da’ chiar aşa...
Psihiatrul mi l-a prescris. Am schizofrenie, o formă uşoară (sic!) şi am şi
tulburare de personalitate de tip schizoid. Atât. Şi mi-a dat de-astea şi mai
iau şi altceva da’ nu ştiu ce şi nu-nţeleg de ce nu vă daţi seama!
– Aa, ok. Mi-am dat seama.
Câte picături ziceaţi ca aţi luat? insist eu, încăpăţânata de mine.
– Păi nu am putut să le
număr. Am vrut să le picur şi n-au curs din sticlă şi am pus sticla la gură şi-am
tras. Mi s-a umplut gura de picături de-astea şi am zis că decât să le scuip
mai bine le înghit. Fir-ar a dracu’ de treabă că acum am gura încleştată şi am
o agitaţie...
Gură încleştată n-avea. Agitaţia cred că era
aia a lui, dintotdeauna. L-am dus la Municipal. Seara am ajuns din nou la
spital şi dau iar de el. Doctoriţa din gardă zice:
– I-am dat drumul şi a
venit din nou, cu altă Salvare. Acuză gură încleştată! Acum îl trimit la
Obregia, cu o ambulanţă.
– Bună
seara, doamna doctor, eu nu-s aici!
|
 Andreea Niculae are 38 de ani şi este asistent medical la Serviciul de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov,
voluntar în Asociaţia „Societatea de Salvare Bucureşti“ şi mamă a doi copii cu
personalitate. Este pasionată de medicina de urgenţă, muzică, poezie – partea
frumoasă a vieţii de salvator.
|
