Din prima zi de
existenţă a aşezărilor europene pe continentul american, imigraţia a fost o
problemă centrală şi a influenţat structura şi istoria naţiunii şi a statului
american. Popularea Americii de Nord cu nou-veniţi din Europa, care a început
în secolul XVI şi continuă şi astăzi, reprezintă cel mai mare exod paşnic de
populaţie din istoria omenirii. După anul 1900, imigraţia americană din zone neeuropene a crescut, iar începând
cu 1920, ca o expresie a nevoii de a controla procesul legal de imigraţie, au
apărut cotele anuale. De curând, imigraţia necontrolată, ilegală a creat şi
creează mari probleme, inclusiv unele de securitate naţională. Una peste alta,
de la apariţia Statelor Unite şi până în ziua de azi, imigraţia a fost un
fenomen constant, iar emigraţia a rămas numai unul minor şi puţin cunoscut. Iar
renunţarea la cetăţenia americană
nu a fost niciodată reprezentată decât de cazuri izolate. Dar aceste fenomene
se amplifică sub ochii noştri. Cine sunt cei care doresc şi plănuiesc părăsirea
Statelor Unite şi de ce o fac? Care este logica?
Expatriaţii, cei
care trăiesc pentru perioade îndelungate într-o altă ţară,
erau de mai multe categorii. Astfel, oameni de cultură au ales să trăiască la Paris, la începutul
secolului XX (Gertrude Stein, Ernst Hemingway), din cauza climatului intelectual.
Alţii, prin natura profesiei (arheologi, etnologi, lingvişti, exploratori), au
devenit legaţi de locurile de interes pentru mulţi ani. Oameni cu venituri
modeste au descoperit că în ţările din Caraibe, Europa de Sud, America Centrală
şi de Sud, pentru aceiaşi bani pot avea un confort mult mai mare decât cel pe
care şi-l puteau permite în ţara natală.
Motivaţii individuale au fost şi sunt căsătoriile cu cetăţeni străini, raţiuni
religioase şi politice, descoperirea unor şanse profesionale mai bune în alte ţări,
absenţa satisfacţiei faţă de politica din ţară
şi altele. În fine, cei foarte bogaţi au ales adeseori să trăiască în alte ţări
din dorinţa de a fi în permanent contact cu lumea snoabă şi sofisticată a
multimilionarilor şi a celebrităţilor. Niciunul dintre aceştia nu a plănuit să
renunţe la cetăţenia americană.
Gestul era făcut doar de cei care – într-un fel sau altul – intrau în conflict
cu justiţia americană
(dezertori, indivizi puşi sub urmărire).
Peste şapte
milioane de americani trăiesc în afara graniţelor, fiind răspândiţi în 160 de ţări:
171.000 în Africa, 864.000 în Asia de Est şi Pacific,1.612.000 în Europa,
870.000 în Orientul Mijlociu, 212.000 în Asia de Sud, peste 300.000 în Canada şi
peste 750.000 în Mexic (conform Departamentului de Stat al SUA, pentru 2011).
Părăsirea Statelor
Unite este în creştere în ultimii ani şi e de regăsit în trei zone: indivizii şi
familiile obişnuite, cu nivel mediu de venit, oamenii foarte bogaţi, companiile
industriale şi financiare. Toţi au în comun un motiv clar: nevoia de a evita
taxarea excesivă şi efectele noii politici fiscale introduse de statul
american.
O lege veche de
peste patruzeci de ani, care nu a fost aproape niciodată aplicată, cerea cetăţenilor
americani stabiliţi în străinătate să completeze un formular de declarare a
conturilor personale de bancă, dacă ele depăşeau zece mii de dolari – Foreign
Bank Account Report (FBAR). Recent, o campanie susţinută de identificare şi urmărire
a celor care nu s-au conformat în a raporta conturile, asociată cu instituirea
unor penalizări mari, a făcut ca unora dintre cei în cauză să li se ceară să plătească
sume mai mari decât au câştigat în toată perioada respectivă. De aici creşterea
bruscă a numărului de cereri pentru renunţarea la cetăţenie. În decada
precedentă au fost înregistrate sub 5.000 de astfel de cereri. În ultimii cinci
ani, ele au ajuns la peste 8.000, cu mai mult de o mie în primele trei luni ale
acestui an. Pentru anul acesta şi cei viitori, se estimează că între 8.000 şi
10.000 de americani îşi vor schimba cetăţenia.
Între guvernul american şi băncile elveţiene
s-a desfăşurat, pentru mai mulţi ani, un adevărat război. Motivul a fost
cererea guvernului american de a i se raporta datele complete ale deponenţilor
americani, cerere în contradicţie cu binecunoscuta garantare a secretului
bancar de către instituţiile financiare elveţiene. La început, băncile elveţiene
au refuzat să se conformeze. Dar, după ce guvernul SUA a emis ameninţarea de a
scoate băncile elveţiene de pe piaţa americană şi după enorme amenzi la care au
fost supuse UBS şi Credit Suisse Group, acestea au cedat, au întrerupt
deschiderea de conturi pentru cetăţenii americani, indiferent de adresă, şi au
plătit o penalizare totală de peste 3,4 miliarde de dolari. Folosind aceeaşi
tactică de ameninţare, Statele Unite au semnat acorduri cu alte patruzeci de ţări,
care le garantează aflarea detaliilor legate de depunerile cetăţenilor
americani. Paradisurile financiare au fost suprimate. Şi această acţiune a dus
la un val de abandonări a afilierii cetăţeneşti cu Unchiul Sam.
Taxarea profitului rezultat din activitatea
corporaţiilor americane a ajuns la cel mai ridicat nivel din lume, 35%. Multe
companii de calibru mare îşi îndreaptă privirile spre ţări mai prietenoase pentru
ele. Taxele de corporaţie în Canada
sunt de 15%, în Irlanda, 12,5% şi în majoritatea ţărilor europene, sub 20%.
Microsoft este pe cale de a-şi muta sediul central în Irlanda, ca şi gigantul
medical Medtronic. Producătorul de bere Anheuser-Busch se va uni cu
conglomeratul In-Bev (belgiano-brazilian) şi se va strămuta. Pe listă se mai
află Coca-Cola, Pepsi Co, Google, Cisco, Apple şi alte aproape 400 de companii
care s-ar putea muta pentru protecţie fiscală.
În total, companiile americane deţin peste
două trilioane de dolari lichizi, „parcaţi“ în bănci străine pentru a evita
plata taxelor. Aceste sume, dacă ar fi investite în ţară, ar genera o imensă
sferă de activitate, creatoare de slujbe şi de dezvoltare, dar în ţara care era altădată un exemplu de susţinere şi
facilitare a businessului, cheltuielile guvernamentale tot mai mari îi împing
pe politicieni să impună o taxare destructivă a iniţiativei economice. Care
nici măcar nu reduce progresia celei mai mari datorii din istorie: peste 17
trilioane de dolari.
