Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Când îmbătrânim?

Viața Medicală
Prof. dr. Gabriel M. GURMAN miercuri, 19 iulie 2017
     Câtă inteligență, bun-simț și modestie dovedește autorul citatului alăturat! Pentru că ideea care a primat (încă primează) recunoaște importanța acumulării de cunoștințe, până în momentul în care fiecare se poate considera mulțumit cu ce a reușit să adune și e dispus să împărtășească din ce știe cu cei din jur. Cu alte cuvinte, pare de-a dreptul natural să crezi (și să acționezi în acest sens) că la un moment dat știi destul, ai învățat destul, ai depozitat destul și că a venit momentul să folosești cele deja știute, pentru că de fapt tu posezi tot ce ai nevoie pentru a continua să activezi. Această dogmă, foarte rar recunoscută, dar foarte des însușită de cei care au ajuns la o „anumită” vârstă, are și o bază fiziopatologică, întrucât procesul senescenței cuprinde, printre altele, limitarea progresivă a memoriei și îngustarea capacității acumulării (și reținerii!) de date noi.
     Un vechi prieten și coleg mi se destăinuia nu demult că-i este mai ușor să-și aducă aminte de o noțiune învățată în școala primară decât să poată reproduce meniul cinei din urmă cu două seri. Un marcant membru al familiei mele, ajuns la 90 de ani, mărturisea că a pierdut pofta și plăcerea cititului, întrucât uita acțiunea cărții de la o zi la alta și nu avea cum să-și mai aducă aminte cele întâmplate în paginile anterioare. Prin urmare, dacă e cazul să facem ordine în acest subiect, din punct de vedere cronologic, lezarea memoriei recente e fenomenul cu care începe procesul psihologic care duce la o reacție de autoapărare, adică hotărârea de a opri eforturile de însușire a unor lucruri noi, sub pretextul că omul învățat nu mai are nevoie de noi cunoștințe și, chiar dacă mai are nevoie, noile noțiuni nu mai pot fi înmagazinate în memorie. În felul acesta, ne automințim, profităm de o noțiune dovedită științific ca inexactă și ne adormim conștiința de intelectual.
     Dar lucrurile stau complet altfel. Așa cum activitatea fizică prezervă condiția fizică, tot așa activitatea intelectuală menține capacitatea mintală și memorizarea de fapte noi. Un tânăr care ocupă un loc special în gândurile mele medita cu glas tare, enunțând că de la o anumită vârstă ceea ce-l ține pe om activ e un cord sănătos și un creier activ. Și mă întorc la celebra savantă italiană Rita Levy-Montalcini, laureată a premiului Nobel, care, la vârsta de 100 de ani (!), enunța preceptul după care ceea ce menține individul activ din punct de vedere cognitiv e permanenta punere în funcțiune a neuronilor.
     La o mai profundă analiză a frazei alăturate, ce aparține unuia dintre cei mai de succes indivizi ai timpurilor noastre, ne apropiem de recunoașterea unei realități caracteristice în mod special erei în care trăim. Acumularea de noi cunoștințe și evoluția tuturor științelor e un fenomen care a aparținut dintotdeauna civilizației umane. Cu fiecare an, cu fiecare apariție a unei inteligențe noi, cu fiecare progres tehnic sau intelectual, cantitatea de cunoștințe puse la îndemâna individului crește în mod semnificativ. Dar, în ultimele decade, cantitatea de noi date în orice domeniu a devenit incomensurabilă. N-aș dori să reamintesc aici banalități, dar nu mă pot opri de la a repeta ceea ce se știe deja de zeci de ani, și anume că volumul de cunoștințe noi crește în progresie geometrică. Are loc o adevărată explozie de informații, practic imposibil de însușit în totalitate, chiar de geniile care trăiesc în mijlocul nostru.
     Și aici apare fenomenul cunoscut de toți, ajutorul care vine din partea tehnologiei informatice. În aparență, acest fenomen cuprinde doar elemente pozitive. Ușurința cu care se poate accesa orice informație face ca orice activitate cognitivă să devină posibilă. Ba, mai mult, felul în care ni se oferă informația, deja pregătită, „digerată” și în cantitatea dorită, reprezintă și o imensă economie de timp. În majoritatea cazurilor, o întrebare pusă corect produce în fracțiuni de secundă toate datele necesare pentru a elucida un subiect, indiferent care. Unde sunt timpurile când nevoia de a răsfoi un manual sau un tratat pentru a găsi răspunsul adecvat necesita ore în șir, la capătul cărora, nu de puține ori, informația căutată nu putea fi găsită și întrebarea rămânea fără răspuns?
     Dar, fără discuție, așa cum în viață culoarea predominantă e cenușiul, adică nimic nu e doar alb sau doar negru, și în acest domeniu explozia informațională și ușurința obținerii de date nu sunt lipsite de dezavantaje semnificative. Primul dintre ele e scăderea evidentă a nevoii de memorie activă. Gândul mi se îndreaptă spre acei ani în care eram obligat să memorizez zeci de numere de telefon, dintre cele mai importante pentru activitatea mea zilnică. Astăzi, fenomenul e cunoscut de toți: numerele de telefon nu se mai țin minte, pentru că memoria a devenit apanajul telefonului celular. Zilele de naștere ale celor mai apropiați membri ai familiei și ale celor mai dragi prieteni sunt depozitate în calculator și există nenumărate sisteme automate care-ți aduc aminte de data respectivă, fără niciun efort de memorie. Un al doilea element cu aspecte divergente este ușurința cu care individul ajunge în prezent la sursele de informații legate de propria sa sănătate. Această nouă stare de lucruri de multe ori vine în avantajul pacientului, pentru că el apare în cabinetul medicului pregătit cu informația necesară și devine pe loc un participant activ la convorbirea cu acesta. Dar, fără discuție, această relativ nouă situație are și partea ei umbrită. Anecdota care circulă azi prin spitale și policlinici se referă la răspunsul oferit de doctor unei paciente doritoare să știe pentru ce mai e nevoie de experiența medicului când totul există pe calculator. Răspunsul colegului interogat: „Pentru ca nu cumva să muriți din cauza unei greșeli de tipar”! Informația care stă la dispoziția pacientului e nelimitată, dar interpretarea ei cere nu o dată cunoștințe profunde și experiență profesională, care permit înțelegerea unor date „seci” și a modului în care ele pot fi traduse în decizii potrivite pacientului respectiv.
Toate cele de mai sus ridică, fără discuție, un noian de întrebări pentru noi, cei care activăm pe tărâmul menținerii sănătății celor care ne înconjoară. În primul rând, mă voi întoarce la citatul lui Bill Gates. Nu am niciun dubiu relativ la corectitudinea acestei fraze. Lucrurile par clare oricui este interesat de a găsi elixirul cunoașterii. Secretul e permanenta căutare de noi informații, pe toate căile. Medicul activ, indiferent de vârstă, nu-și mai poate permite să se bazeze, în modul în care interpretează situația unui pacient și ia deciziile necesare, pe cunoștințele acumulate în urmă cu ani. Medicina nu a fost niciodată o profesie statică, dar în acest nou mileniu noțiunile se schimbă foarte des, atât de des încât nevoia de a te pune la punct cu ultimele date e stringentă, mai mult ca niciodată. Nu numai teoriile suferă schimbări, nu numai datele vechi devin perimate în fața celor noi, dar nu de puține ori se schimbă chiar tehnicile practice, cu care eram obișnuiți de ani de zile. Oare cine își mai poate permite să realizeze un bloc de nervi periferici fără a apela la ecograf? Același aparat devine indispensabil în cazul canulării venei jugulare interne, pentru a evita puncția accidentală a carotidei. Cu alte cuvinte, medicul activ nu mai poate face abstracție niciun moment de noile surse de informație.
     Pe vremuri, se spunea că lipsa de progres e de fapt un regres și acest precept a devenit azi mai adevărat decât oricând. Dar permanenta nevoie de a învăța trebuie recunoscută nu numai de medicul însuși, ci și de cei care administrează sănătatea publică, în orice țară și în orice domeniu. Recunoașterea obligației medicului de a se autoinstrui în permanență trebuie dublată de măsuri care să-i permită acestuia accesul la informații, cum ar fi dreptul (și acoperirea financiară!) de a lua parte la congrese și alte manifestări științifice, crearea accesului facil la datele electronice (cum ar fi abonamentul colectiv al spitalului la reviste care pot fi citite pe calculator) etc.
     Și ce rămâne la urmă? Iată întrebarea pe care ar trebui să și-o pună orice medic (și în general orice profesionist): odată părăsită activitatea zilnică, meseria căreia i-ai dedicat întreaga ta viață, care e modalitatea de a-ți păstra neuronii în funcție? Iată o întrebare la care refuz să răspund. Pentru că nu există un singur răspuns. Fiecare dintre noi e obligat să-și găsească acele preocupări care să-i mențină interesul de a se informa, de a continua să învețe, de a acumula noi date și noțiuni. Căci, până la urmă, ceea ce primează e calitatea intelectuală a fiecăruia dintre noi. Ea nu se poate măsura și, de cele mai multe ori, nu e evidentă pentru cei din jur. Dar satisfacția senescentului de a mai fi în stare să-și folosească intelectul și să facă loc noutăților îndulcește gustul uneori amar al vârstei înaintate. Aceasta este de fapt virtutea senescenței.
 
 

„Momentul în care începi să îmbătrânești e cel în care ai încetat să înveți și să-ți însușești noțiuni noi.”
(Bill Gates, n. 1955)

 

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.