Bolile maligne ale colonului și
rectului, la populația trecută de cincizeci de ani, au înregistrat
o reducere continuă a incidenței între anii 1890 și 1950, ca apoi
să intre pe o curbă ascendentă la toate generațiile de după
1950, mai ales prin numărul mare de cazuri la populația tânără.
Asociația americană pentru cancer a publicat o prognoză potrivit
căreia că în anii imediat următori numărul de cazuri noi la cei
sub 50 de ani va atinge 13.500 pe an, iar cazurile care afectează
toate vârstele se vor ridica la 95.500 pe an, dintre care 40.000 de
cancere de rect. Când leziunea malignă a intestinului gros este
identificată în stadiul de început, atunci când este limitată la
peretele intestinal, vindecarea prin tratament (în principal
chirurgie combinată cu chimioterapie) depășește 90%.
În ceea ce privește diagnosticul și
tratamentul adulților tineri cu boală malignă colorectală, sunt
de menționat câteva particularități. Mai întâi, indicele de
suspiciune a doctorilor este redus în fața simptomelor, altfel
puțin caracteristice (vagi dureri abdominale, constipație cronică,
diaree, mici rectoragii), ei fiind înclinați să atribuie aceste
simptome altor posibile cauze (colon iritabil, hemoroizi, „colite”),
întârziind diagnosticul. Deseori, colonoscopia este indicată numai
după ce bolnavii, dezamăgiți de persistența suferinței după
toate metodele terapeutice încercate, insistă să se recurgă la
vizualizarea directă a intestinului. La tineri, cancerul colorectal
este diagnosticat cu întârziere, abia în fazele avansate ale
leziunii (creștere transparietală, invazie regională, metastaze).
De aici și rezultatele mai puțin optimiste ale tratamentului: când
leziunea este diagnosticată în faza a doua, cu invazie locală,
vindecarea cu supraviețuire la cinci ani de la diagnostic este de
70%, iar pentru cei 20% din bolnavi, la care diagnosticul este
stabilit abia în faza de metastaze, supraviețuirea la distanță
este de numai 12%.
Între anii
1980 și 2013, incidența cancerului de colon la adulții între 20
și 29 de ani a crescut cu 2,4%, iar la cei cu vârste cuprinse între
30 și 39 de ani cu 1%. Cancerul de rect a început să înregistreze
o creștere din anul 1974, arătând o frecvență mai mare cu 3,2%
pe an la cei de 20–39 de ani și cu 2,3% pe an mai mare la
pacienții de 40–49 de ani. Comparat cu cei născuți înainte de
1950, milenariștii (cei
născuți după 1990, care au atins maturitatea după anul 2000) au
un risc dublu de a dezvolta cancer de colon și un risc cvadruplu
pentru cel de rect. Chiar dacă adulții tineri nu dezvoltă cancerul
colorectal într-un an, ei „cară” riscul anual de 2–4% în
fiecare an, pentru întreaga perioadă de viață pe care o au în
față. Perspectiva este întunecată și mai mult de faptul că
neoplasmul colorectal este al doilea cel mai omorâtor cancer.
De la observațiile statistice,
confirmate de mai multe studii, derivă nevoia de a investiga
posibilele cauze ale acestei neobișnuite schimbări de incidență
și cerința de a modifica strategia de depistare a bolii neoplazice
colorectale la grupele de vârstă în care a fost, până nu demult,
o raritate. Printre factorii de risc relevați de asocierea
statistică sunt: istoria de familie pozitivă, excesul ponderal de
lungă durată, bolile inflamatorii colorectale, fumatul, consumul
ridicat de alcool și de produse alimentare preparate industrial,
diabetul, sedentarismul, regimul sărac în fibre și bogat în
carbohidrați cu indice glicemic ridicat și etnicitatea
afro-americană.
Screeningul de cancer intestinal va
trebui considerabil modificat și mutat la vârste mult mai tinere
decât cele la care se practică în prezent. El va include testele
de hemoragii digestive oculte, markerii tumorali, testele genetice și
colonoscopia precoce la cei care au simptome și factori de risc, iar
colonoscopia de rutină, la pacienții asimptomatici, va fi începută
la vârsta de 45 de ani, cel puțin pentru afro-americani.
