Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă

Căminele pentru vârstnici și picătura de sens

Viața Medicală
Dr. Cornelia Maria GLODEANU vineri, 18 august 2017
     Asistăm, în prezent, la geriatrizarea medicinei, în urma creșterii speranței de viață în întreaga lume. Nevoia de asistență medicală continuă și îngrijiri de specialitate se întâlnește la tot mai multe persoane de vârsta a treia. În încercarea de a face o comparație a îngrijirii vârstnicilor în România și în restul țărilor europene, am vizitat recent atât reședințe de vârstnici din Paris, cât și din Iași. Am descoperit că acestea au multe lucruri în comun.
     Cel mai probabil, părerea majorității dintre noi este că, în România, căminele pentru vârstnici se află într-o stare deplorabilă. Totuși, în timpul vizitei la Căminul pentru pensionari „Sfânta Parascheva” din Iași, am realizat cu bucurie că lucrurile nu stau chiar așa. În primul rând, de vârstnici se ocupă o echipă multidisciplinară, alcătuită din asistenți sociali, infirmiere, medici și kinetoterapeuți. Inclusiv studenții din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași desfășoară multe activități de voluntariat în acel spațiu.
     În vizita mea, realizată din dorința de a afla mai multe despre cum sunt tratați pensionarii în țara noastră, am fost primită cu multă căldură. O doamnă zâmbitoare, kinetoterapeut, a fost cea care m-a însoțit în întreaga reședință. Am mers în diferite camere și etaje și am observat starea sufletească a vârstnicilor. Foști profesori, mecanici, ingineri, pensionari din diferite domenii ne-au primit, pe mine și pe ghidul meu, cu brațele deschise și cu zâmbetul pe buze. Chipuri care trădau experiența întipărită a unor vremuri tulburi, marcate de riduri frumos conturate, ochi înțelepți și strălucitori ne vorbeau din amintirile unor timpuri de mult apuse. Vocea le era calmă și am descoperit, în aceasta, resemnarea. Au ales să stea într-un cămin. Motive diverse i-au îndemnat să facă o astfel de alegere. Unii au rămas fără casă, altora le-a decedat unicul copil, câțiva aveau patologii multiple din sfera medicală și nu se puteau îngriji singuri. Fiecare avea o poveste unică de viață.
     Marea majoritate a celor cu care am interacționat mi-au spus că sunt fericiți acolo. La unii, aceasta se vedea pe chip. Alții și-au exprimat nemulțumirea de a fi cazați în cameră cu o persoană cu care nu se înțeleg foarte bine, deși timpul liber și-l petrec în mod plăcut cu ceilalți, participă la diferite jocuri, se plimbă prin oraș. Pentru a primi serviciile căminului, ei oferă o parte din pensie, restul rămânând la ei. „Nu mănânc specialități, dar mesele calde din fiecare zi nu se compară cu nimic”, mi-a mărturisit o doamnă care se află deja de cinci ani la căminul din Iași.
     Comparând condițiile cu cele din Paris, am ajuns ușor la concluzia că  multe sunt asemănătoare, aspectele diferite fiind legate, în principal, de investiția în spațiul căminului și de contribuția fiecărui pensionar. La Paris, sumele oferite sunt mult mai mari decât la noi. Acolo, pentru a le putea plăti, unii apelează la pensia pe care o au, dar alții le cer ajutorul copiilor. Direct proporțional, condițiile de trai sunt altele. În reședințele din Paris, cei de vârsta a treia au posibilitatea de a alege să locuiască în garsoniere sau în apartamente de câte două sau trei camere.
     În Paris există reședințe destinate vârstnicilor independenți, care pot merge singuri și care nu suferă de boli cronice grave. Pe de altă parte, există și reședințe destinate vârstinicilor dependenți de o altă persoană. Este foarte bine dezvoltată activitatea de recuperare medicală: au săli diverse cu aparate de gimnastică și săli în care își dezvoltă creativitatea, creând origami, jucând șah și alte jocuri de echipă. Mesele calde sunt servite într-o sală de tip restaurant și un sistem de securitate bine pus la punct le oferă liniștea și protecția de care au nevoie. Copiii îi vizitează la noua lor „casă”, care este un loc pașnic, confortabil, frumos aranjat. Spațiul verde nu le lipsește, iar personalul este mereu zâmbitor și calm.
     Motivele pentru care pensionarii din Paris aleg să își petreacă ultimii ani într-o astfel de reședințe sunt multiple, majoritatea simțind nevoia incontestabilă pe care orice om o are de a socializa, de a fi înconjurat de alte persoane, de a-și ocupa timpul în mod productiv. Decesul partenerului de viață sau mutarea copiilor în alt oraș îi îndeamnă pe cei mai mulți să aleagă această variantă de trai. Deși nu am interacționat în mod direct cu vârstnicii cazați acolo, i-am putut observa în timpul diferitelor activități, în care se putea citi pe chipul lor fericirea de a se afla în acel loc, înconjurați de persoane de vârsta lor și de oameni tineri care să îi ajute. La acestea, se adaugă și „picătura” de sens pe care a căpătat-o viața lor, aflându-se într-un loc în care sunt ghidați și orientați să participe la activități care îi determină să își folosească abilitățile.
     După aceste vizite la căminele pentru vârstnici, mi-a rămas întipărită în minte ideea că, indiferent de țara în care trăim, viața se desfășoară la fel și cu toții avem o datorie nescrisă de a o face mai frumoasă, în special pentru cei care nu mai au puterea de a face acest lucru. Nu există, în acest moment, nicio soluție care să împiedice procesul îmbătrânirii, scurtarea telomerelor. Doar noi putem să creăm condiții mai bune de trai pentru persoanele ajunse la vârsta a treia și să le dăm posibilitatea să-și trăiască restul vieții în armonie, lipsiți de probleme majore și de grija zilei de mâine. Accesul la medicamente, alimente, posibilități decente de cazare pentru cei care rămân fără locuință și fără sprijin sunt doar câteva exemple.
     Deși am prezentat un singur cămin din țara noastră care oferă condiții foarte bune de trai, mărturisirile unora dintre vârstnicii pe care i-am întâlnit acolo mi-au confirmat că există foarte multe astfel de locuri, însă în cele mai multe cazuri, acestea necesită renovare. Nu peste tot vârstnicii trăiesc în condiții bune, dar ceea ce putem să facem noi este să ne îndreptăm atenția și asupra celor care nu mai au putere să se întrețină, deși și-ar dori acest lucru.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC