Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă

Abrevieri, afilieri, apropieri

Viața Medicală
Dr. Vlad STROESCU luni, 14 martie 2016
     Luați fiecare în parte, poate că nu suntem neapărat singuratici. Mulți dintre noi avem familii, copii și cercuri strâmte de prieteni buni. Se pare că asta e bine, aceste lucruri sunt protectoare împotriva riscurilor unei meserii ai cărei membri se sinucid de două ori mai des decât ceilalți oameni (și mult mai des decât membrii oricărei alte profesii liberale). Uneori socializăm între noi, avem propriul nostru limbaj prin care comunicăm pe canale care, deși sunt teoretic accesibile marelui public, rămân ermetice prin înalta lor specializare, căci nu-i e la îndemână oricărui cetitor de „Libertatea“ să citească The Lancet (sau Viața medicală, de ce să fim modești). Nu întâmplător, limbajul nostru este foarte formal. Era cândva o teorie care asemăna manierismul politeții în Marea Britanie și în Japonia, ambele insule, ambele spații mărginite care trebuie împărțite unui număr mare de oameni, în care intimitatea a trecut în spațiul simbolic, ritualic. Doctorii nu sunt atât de mulți, nici prea înghesuiți, cel puțin nu în România, țară codașă la numărul de medici la mia de locuitori, dar se simt înghesuiți. Lucrăm în spitale și policlinici, printre colegi de specialități diferite și asemănătoare, și se pare că nu putem lucra fără să ne formalizăm chiar și atunci când suntem informali, căci și cea mai degajată discuție dintre doi medici respectă niște reguli nescrise dar impenetrabile. Ne împărțim teritoriul, stabilim ierarhia, din timp, și ne ținem de ea cu dinții.
     Lucrurile se deteriorează cu vârsta. În  rezidențiat, deja nu mai era foarte bine, dar încă mă puteam împrieteni la cataramă cu Claudiu sau cu Răzvan, mergeam la sală împreună în cartierul Rahova, dezbăteam starea literaturii române și străine, plănuiam împreună cum să ne cucerim destinele. Deși e dificil pentru oricine să mai capete prieteni noi după treizeci de ani, pentru medici e virtual imposibil. Poți însă să îți faci aliați, sau poți să nutrești calde sentimente de respect distant față de colegi. Rar însă. De obicei, nutrești o anxietate rezervată.
     E medicul de la spital, cu paturile și războiul lui zilnic, deși nu se știe prea bine cine e inamicul, dar nu ai răgaz să te culci pe o ureche. Poate că inamicul e suferința omenească infinită care deferlează neîncetat pe culoarele vechi, poate e altul, imaginar sau real.
     E medicul „din privat“ cu mantia lui hibridă, jumătate halat alb, jumătate ținută obligatorie de corporatist, străduindu-se din greu să-și creeze o identitate, în final retrăgându-se între contraforții cabinetului pe care nu îl poate personaliza prea mult (Sanepid oblige), dar pe care îl tapetează cu experiențe care îl nedumeresc și despre care n-a învățat nimic în facultate.
     E medicul de la țară, specie pe cale de dispariție, care începe să semene cu un misionar care a traversat trei oceane ca să ajungă aici și care nu mai știe unde îi e casa.
     E medicul de familie, care ar vrea să pună mâna pe pacient, să efectueze examenul fizic, dar de la prima atingere constată că pielea pacientului se exfoliază și e, de fapt, o coală de hârtie cu cincizeci de rubrici de completat. Și dedesubt sunt alte foi de hârtie, le tot dai la o parte până uiți ce făceai de fapt și tot bifezi la rubrici și rogi asistenta să închidă geamul, să nu cumva să zboare toate hârtiile astea și să rămânem fără pacient.
     Apropo de asistenți, ei nu sunt așa. Nu sunt singuri, ca noi, deși au necazurile lor, unele mai mari ca ale noastre. Mi-e greu să-mi dau seama prin ce suntem diferiți, de fapt.
     Ne întâlnim la congrese. (Mă rog, aceia dintre noi care le frecventează.) Sincer să fiu, nici astăzi nu înțeleg prea bine ce este un congres medical. Poate o ocazie să constatăm că existăm în carne și oase, nu suntem doar un șir de nume urmate obligatoriu de afilieri și abrevieri diverse. Dar eu nu sunt foarte convins nici măcar de congrese. Nu știu ce dovedesc ele de fapt: probabil un fel de spirit de breaslă, dar ce e acesta din urmă, dacă nu tot o expresie, o dovadă a singurătății?
     Citeam, deunăzi, că unii medici se simt ca niște naturaliști plecați într-o îndelungată expediție într-o junglă virgină. Numeroasele specii ale faunei și florei sunt fascinante și ne-am angajat de bună voie la viața asta departe de confortul civilizat, dar uneori ne gândim bucuroși la întoarcere. Doar că naturalistul sau antropologul, după decenii petrecute ca parte a depărtării, au unde să se întoarcă. Medicul nu mai știe unde se află continentul de dinainte de facultatea de medicină.
     Sau poate că e altceva. Poate continentul acela nici nu a existat de la bun început, e un fel de Atlantidă fabricată din legende. Ne-am născut a doua oară ca medici, dar destinația călătoriei noastre nu e singurătatea, chiar așa, agravată de vârstă cum pare ea să fie, ci, din contră, regăsirea omeniei din noi. Nu trebuie neapărat să fim singuri, nici formali, nici retranșați în castele noastre fortificate cu birouri și paturi de examinare. Poate că astea sunt doar uneltele temporare de navigație, iar la capăt, când vom decide să atârnăm halatul în cui pentru ultima dată – și unii dintre noi nu o fac niciodată cu adevărat, ne va aștepta și altceva în afară de anii uitării și de cochilia goală a ambițiilor de altădată, ceva plin de căldură, fraternitate și sens. Ceva înrudit cu sentimentul satisfăcător al trebii bine făcute.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC