Aflată la cea de a noua ediţie, manifestarea, organizată de Societatea Internaţională de Studii Muzicale, în parteneriat cu Academia Română, Filiala Timișoara, Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad și Asociaţia Estravaganza, a reunit participanţi cu preocupări în acest domeniu din întreaga ţară. Programul simpozionului* a cuprins, pe lângă temele tradiţionale – „Bolile profesionale ale muzicienilor”, respectiv „Terapia prin muzică” –, lucrări cu o largă paletă tematică. Lucrările au fost deschise de prof. dr. Veronica Demenescu, care, cu o tenacitate de invidiat, menţine viabile aceste simpozioane, izbutind de fiecare dată să-și găsească inimoși colaboratori în organizare.

Lucrările au fost aranjate ca pentru un recital, cu treceri din pasaje furtunoase în secvenţe celeste, cu tonalităţi majore și minore, evocând nostalgii, dar și provocări – exprimate și în discuţii. Chiar mă gândeam că, în atâtea conferinţe pe care le-am audiat, mai rar mi-a fost dat să sesizez o „regie” atât de inspirată.

Punte între știinţă și artă

În ediţia de anul acesta, care a avut un caracter interdisciplinar inedit, auditoriul a fost purtat prin teme cu diverse rezonanţe – de la prezentarea în format clasic a tendinţelor publicaţiilor pe teme muzicale din perioada pandemiei până la analiza impactului emoţional al învăţării online în învăţământul superior muzical, de la complexa relaţie bioetică-muzică până la academica prezentare „Notatio sine typus: aus den sieben Tagen”.

Au fost abordate mai multe aspecte privind terapia: tehnica LaxVox pentru terapia vocală în recuperarea și antrenamentul cântăreţilor, terapia prin muzică în activitatea didactică din învăţământul gimnazial, aducându-se și „argumente pentru care muzicoterapia funcţionează”. O transpoziţie firească au adus-o lucrările privind muzica bizantină – resurse recuperatorii, respectiv estetica spaţiului sacru bizantin și impactul său asupra psihicului uman.

Spre finalul manifestării, atenţia auditoriului a fost atrasă de o lucrare care a stârnit probabil cele mai interesante discuţii, mai ales prin prisma potenţialelor colaborări interdisciplinare, pe tema sonificării – transpunerea sonoră a datelor medicale –, fiind făcut un inedit paralelism între aspectele tehnice ale procedurilor de sonificare și activitatea componistică, o punte între știinţă și artă.

Organizatorii au mai precizat că, pe lângă lucrările prezentate oral, au fost depuse și o serie de lucrări pentru a fi publicate împreună cu acestea în Revista Română de Muzică și Medicină, acoperind, de asemenea, o interesantă paletă tematică.