Deși a început ca o manifestare dedicată artelor vizuale, astăzi, Bienala de la Veneţia cuprinde și secţiuni dedicate cinematografiei, muzicii, teatrului și dansului. În plus, Bienala de Arhitectură, iniţiată în 1980, are loc separat, alternativ cu cea de artă. Următoarea ediţie este programată pentru perioada 10 mai - 23 noiembrie 2025. 

Bienala de Artă pune în valoare numeroase spaţii istorice care revin la viaţă, însumând 86 de ţări participante. Între acestea se numără și patru state africane care și-au prezentat în premieră artiștii în acest prestigios context.

Tema principală a actualei ediţii este „Stranieri Ovunque – Foreigners Everywhere” (Străini oriunde), având ca subiect secundar sustenabilitatea mediului ambiant. Justificarea alegerii este dată de faptul că suntem din ce în ce mai mobili, că ne întâlnim frecvent cu străini, chiar și în propriul nostru habitat, dar și că, la nivel spiritual, emoţional, ne putem adesea simţi străini chiar și fără să ne părăsim locul de baștină. Dincolo de acest nucleu, fiecare ţară participantă a avut libertatea să propună o variantă proprie legată de aceste teme generoase și deosebit de actuale.

Printre simboluri spaniole

Dat fiind că o relatare detaliată a expoziţiilor naţionale ar depăși spaţiul fizic destinat acestei rubrici, vă invit în continuare la o incursiune în pavilionul spaniol, unde, sub genericul Pinacoteca migrante (Pinacoteca migratoare), avem ocazia de a descoperi viziunea artistică a Sandrei Gamarra Heshiki. Însăși existenţa artistei stă sub semnul migraţiei, ea fiind născută în Peru și locuind la Madrid de peste două decenii. 

Folosind în manieră proprie genuri clasice ale picturii (portetul, peisajul, natura moartă, ilustraţia botanică și zoologică etc.), artista vorbește într-un limbaj vizual, metaforic, despre colonizare și rasism, despre măștile pe care le folosim sau care ne sunt aplicate, precum și despre schimbările pe care așezările umane și viaţa noastră în ansamblu le au asupra naturii sălbatice. Încheiem traseul în Jardín migrante (Grădina migratoare), locul simbolic al restituirilor, al regăsirii și al împăcării cu sine și cu ceilalţi, într-un spaţiu dincolo de etichete, segregare și discriminare.