Etiologia
leptospirotică a meningitelor cu lichid clar ocupă locul al doilea, ca frecvenţă,
după etiologia virală, dar devansează meningita tuberculoasă, situată pe locul
al treilea.
Diagnosticul
etiologic este util, deoarece, cu cât este mai precoce, cu atât tratamentul
specific poate fi aplicat în timp util, împiedicându-se astfel apariţia
complicaţiilor grave invalidante de vecinătate (de exemplu, encefalita şi
uveitele), precum şi complicaţiile cu localizări multiple.
Infecţia
cu spirochete din genul Leptospira
este întâlnită vara, la copii şi tineri, în cazuri izolate şi, mai frecvent, în
focar, după îmbăieri repetate în apele de suprafaţă stătătoare sau lent curgătoare,
contaminate prin urină cu leptospire de către animalele purtătoare ale acestor
germeni. Şi adulţii, în sezonul cald, fac infecţia cu această localizare, mai
ales în cazuri izolate, după îmbăieri sau pescuit în ape de suprafaţă
contaminate.
Iniţial,
încă din faza de bacteriemie, prin efectul direct al leptospirelor, dar şi al
endotoxinei bacteriene, pe lângă febră, apar cefaleea generalizată, fotofobia şi
simptomele dispeptice. După localizarea leptospirelor la nivelul meningelui,
apare contractura antalgică, recte redoarea cefei şi contractura genunchilor,
care, după puncţia rahidiană, se ameliorează prin decompresia meningelui.
Formele
pur meningiene, precum şi cele cu complicaţii de vecinătate (encefalite,
uveite, sinuzitele şi otite medii) ocupă circa jumătate din cazurile cu manifestare
cefalică. Restul sunt forme meningo-pulmonaro-hepato-renale. Toate serotipurile
de leptospire pot determina oricare formă clinică.
Lichidul
cefalorahidian este seros, uşor opalescent sau xantocromic când meningita este
asociată cu sindromul hemoragic. Reacţia Pandy este moderat pozitivă (până la
50 mg/dl albumine). Leucocitele, dintre care predomină monocitele, sunt moderat
crescute (1.000–1.500/mm3).
Leptospirele
pot fi evidenţiate în preparat proaspăt, la microscopul cu fond întunecat, încă
din primele zile de boală. De asemenea, încă din a patra sau a cincea zi de
boală, tot în LCR, anticorpii anti-Leptospira
pot fi evidenţiaţi prin prezenţa complexelor anticorp-antigen, în cadrul reacţiei
de aglutinare citite la microscopul cu câmp întunecat.
În
sânge şi urină, apar modificările hemoleucogramei şi cele biochimice cunoscute
în leptospiroză.
În
mod frecvent, diagnosticul de meningită leptospirotică se confirmă prin evidenţierea
anticorpilor anti-Leptospira în serul sanguin, începând din zilele cinci-şase
de boală, în cadrul reacţiei de aglutinare microscopică.
