Succesul și valoarea Planului european de combatere a cancerului depind în mare măsură de capacitatea Uniunii Europene (UE) de a încuraja și de a permite statelor membre să investească în îngrijirea cancerului, este una dintre concluziile dezbaterii „Politici și strategii europene și românești în domeniul oncologiei”. Evenimentul a fost organizat săptămâna trecută, online, de ARPIM, în contextul președinţiei cehe a Consiliului UE, care acordă un interes major oncologiei și îmbunătăţirii depistării precoce a cancerului și a sistemelor de screening din UE.

        Astfel, una dintre principalele probleme pentru care trebuie să se găsească soluţii în viitor este finanţarea planurilor naţionale și a planului european de cancer, a declarat Kateřina Konečná, reprezentatul Cehiei în Parlamentul European: „Nu există suficienţi bani (...) pentru a avea un impact major asupra luptei împotriva cancerului în UE sau pentru a ajuta statele membre să își implementeze planurile naţionale de cancer”.

        Pentru ca lucrurile să avanseze în acest domeniu, este nevoie de o colaborare strânsă între statele membre UE și Parlamentul European, crede Jakub Dvořáček, secretar de stat în MS din Cehia.

Standardizarea traseului pacientului, o prioritate

        În România, una dintre problemele care trebuie rezolvate este standardizarea traseului pacientului cu cancer, iar aceasta presupune câteva obiective foarte clare. Unul dintre ele îl reprezintă omogenitatea serviciilor medicale: „În momentul de faţă, este un grad foarte mare de heterogenitate atât în ceea ce privește tipul de servicii medicale din centrele egale ca nivel de competenţă, cât și în ceea ce privește calitatea serviciilor oferite. Alt obiectiv extreme de important este scurtarea intervalelor de timp dintre diferitele etape ale managementului pacientului”, a subliniat conf. dr. Michael Schenker, președintele Comisiei de Oncologie din MS.

        O altă problemă o constituie faptul că în ţara noastră nu există suficiente date care să permită identificarea inegalităţilor naţionale între grupurile socio-profesionale și între regiuni sau zone ale ţării, după cum a atras atenţia dr. Carmen Ungurean, coordonator prevenţie și screening pentru cancer, în cadrul INSP. 

În același timp, accesul la screening rămâne o provocare, el fiind extrem de limitat atât la nivelul populaţiei generale, cât și între grupuri socio-profesionale. Potrivit acesteia, „sunt inegalităţi de acces care ţin foarte mult de dotare, de infrastructură, dar și de persoane. Totul depinde de resursa umană. În oameni stă puterea de a analiza și de a interpreta aceste date oferite de registru și de a lua decizii bazate pe date”.