După
ce, în urmă cu doi ani, Eugen Ilina şiLaurenţiu Midvichi ne invitaseră la
Cercul Militar Naţional pentru a ne pune eterna întrebare: „Încotro?“ (de parcă
ar deţine vreunul dintre noi răspunsul!), iată-i acum, în acelaşi loc, cu o şi
mai grea de sensuri expoziţie (sculptură/pictură) – Complicităţi figurative, prin care cei doi artişti nu fac decât „să
sporească şi mai mult a lumii taină“, luminându-ne cu stranii lanţuri, captivităţi, răsuciri ca pentru
a proba – iar şi iar – că L’enfer
înseamnă les autres şi că nimic din
cele ce compun nebunia lumii nu ne rămâne străin.
Tema cercului ca simbol al captivităţii (şi
totuşi, roata!) este abordată de pictorul-sculptorul Eugen Ilina (n. 1965)
într-un registru halucinant, ca pentru o tragere pe roată în caruselul
încremenit în bâlciul lumii, ca pentru o aruncare pe rugul purificator de vieţi
a unor vreascuri păstrătoare ale formei de trup omenesc.
Aceeaşi temă apare la Laurenţiu Midvichi (n.
1979), în pictură. Personajele „poveştilor“ sale, se reduc la nuduri, surprinse
parcă de o nouă erupţie a Vezuviului, încercând cu disperare să-şi ascundă (până
la anulare) capul în refuzul de a vedea ghicita urgie devastatoare.
Se simte studiul temeinic (la Ilina, grifa
lui Marcel Chirnoagă, Eugen Bratfanof – grafică, respectiv pictură, şi Ioan
Duman – sculptură; la Midvichi, Viorel Grimalschi), dar mai cu seamă este
evident talentul celor doi plasticieni. Lucrările lor n-au cum să lase
privitorul indiferent; ele sunt tot atâtea întrebări la răspunsuri pe care nu
le-am pus.
Lucrări de mare forţă expresivă în expoziţia
ce pare a avea un singur autor. Şi totuşi, la o privire mai atentă, vezi că nu
doar sculptorul-pictor Eugen Ilina şi pictorul Laurenţiu Midvichi sunt
„complicii“ hotărâţi să ne facă să vedem chipul bezmetic al lumii ca foste
trestii gânditoare, ci chiar noi, privitorii, suntem parte a acestui întreg
figurativ, zale firave într-un lanţ fără de sfârşit care ne ţine captivi în
cercul iluzoriu al unui univers mereu închis (şi interzis) căruia ne-am vrea
miez şi sens. Dar cum să facem să fim verigi
în eternul zbor dinspre nimic înspre niciunde, cum să ajustăm „hainele
(invizibile) ale împăratului“ spre a ni le face perfect pliabile pe trupul care
ne ţine loc de univers şi cum să frângem lanţul din care-şi zornăie nebunia
lumii clopoţeii iraţiunii?
Expoziţie de excepţie în peisajul artistic
bucureştean – Complicităţi figurative, este
un memento: „Luciditate – atenţie, pericol!“, o chemare de revenire la statutul
de Om.