Dacă atunci când veţi ajunge în Statele
Unite vă veţi opri câteva zile la Los Angeles, vă invit să faceţi o plimbare pe
celebrul Hollywood Boulevard, unde se află faimosul Walk of Fame, cu „stele“ ale celor mai cunoscute vedete ale vieţii
cinematografice, teatrale şi muzicale americane. Dacă veţi avea curiozitatea să
căutaţi „steaua“ vedetei noastre de astăzi, vă sfătuiesc să vă opriţi la nr.
6.801 şi nu la nr. 6.665, chiar dacă ambele „stele“ poartă acelaşi nume – Harrison Ford. Nu, nu este nicio greşeală,
căci a mai existat un Harrison Ford (1884–1957), renumit actor de teatru (pe
Broadway) şi din epoca filmului mut. A fost foarte activ, a jucat în circa 30
de filme (în perioada 1915–1932) din toate genurile – farse, comedii, drame
etc., unele dintre ele pierdute, din păcate. A colaborat cu regizori celebri –
Erich von Stroheim, King Vidor, D.W. Griffith etc. Unul dintre cele mai
faimoase filme ale sale a fost prima versiune cinematografică a romanului
„Bâlciul deşertăciunilor“ (Vanity Fair)
de William Thackeray, reluat apoi în mai multe variante. Unele dintre filmele
sale au fost selecţionate în anii 2000 pentru Registrul Naţional al Filmelor,
ce se păstrează la Biblioteca Congresului din Washington, D.C. Odată înlăturată
posibila confuzie, să ne întoarcem la Harrison Ford, cel din zilele noastre.
Este foarte greu să sintetizezi viaţa şi
cariera atât de bogate ale acestui actor care, la cei 70 de ani ai săi, a jucat
în aproape tot atâtea filme. S-a născut la Chicago într-o familie cu rădăcini
irlandezo-germane (tatăl) şi ruso-evreieşti (mama), ceea ce l-a determinat să
declare acum vreo zece ani: „Ca om m-am simţit mereu irlandez, ca actor m-am
simţit mereu evreu“. Anii fragedei tinereţi a lui Harrison Ford au consemnat
studii obişnuite la diferite colegii din ţară şi, din dorinţa de a învinge o
anume timiditate, a luat ceva lecţii de artă dramatică, astfel prinzând gustul
pentru actorie. Ajuns la Los Angeles, a făcut crăinicie la
posturi de radio şi
a obţinut scurte angajamente la studiourile Columbia. A început prin a
întruchipa un băiat de serviciu la recepţia unui hotel din thrillerul „Arşiţă
mare într-un carusel“ (Dead Heat on a
Merry-Go-Round). Până să devină cunoscut la noi, Harrison Ford s-a perindat
prin multe roluri, fie fără replici, fie secundare, în filme celebre, precum „Zabriskie Point“ al lui Antonioni, „American Graffiti“ al lui George Lucas,
„Conversaţia“ (The Conversation) sau „Apocalypse Now“ ale lui Francis Ford
Coppola. Trecuse la studiourile Universal. La un moment dat, chiar a renunţat
la actorie şi s-a apucat de tâmplărie. Astfel, a ajuns să lucreze pentru Lucas şi
Coppola, care l-au distribuit în roluri modeste.
Îmi aduc aminte că prima sa apariţie
remarcabilă la noi a fost în „Strada Hanovra“ (Hanover Street) din 1979. Era o romantică poveste de dragoste dintre
un chipeş pilot american şi o frumoasă asistentă medicală englezoaică (Lesley
Anne-Down), pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial, povestea fiind
complicată de acţiunile soţului eroinei – un agent secret englez (Christopher
Plummer). Când l-au apreciat cinefilii noştri, Harrison Ford era deja vedetă.
Cum aşa? Lucrând tâmplărie pentru George Lucas, acesta îi dăduse să studieze nişte
roluri pentru „Războiul stelelor“ (Star
Wars). A fost un moment decisiv pentru destinul său artistic. Dar şi unul dintre
cele mai mari succese cinematografice ale tuturor timpurilor. Ford se oprise la
rolul lui Han Solo, pilotul unei nave spaţiale într-o luptă intergalactică
între Bine şi Rău, şi astfel Harrison Ford a devenit superstar peste noapte,
atunci şi în episoadele următoare. Şi-a consolidat acest statut şi în filmele
care îl aveau ca erou pe profesorul de arheologie Indiana Jones din „Căutătorii
arcei pierdute“ (Raiders of the Lost Ark)şi celelalte episoade regizate de Steven Spielberg, care combinau aceleaşi
ingrediente – aventuri, evadări, efecte speciale şi umor. Între timp, Ridley
Scott i-a oferit prilejul lui Harrison Ford să evolueze într-unul dintre cele
mai reuşite filme SF – „Vânătorul de recompense“ (Blade Runner), transpunere uimitoare din punct de vedere vizual,
după 14 ani de la publicare, a unui roman al lui Philip K. Dick, inspectorul
Rick Deckard căutând „replici“ ale unor androizi răzvrătiţi care se dădeau
drept oameni. Rolurile de justiţiar i s-au potrivit ca o mănuşă în „Martorul“ (Witness), „Prieten şi duşman“ (The Devil’s Own), în „Jocuri
patriotice“ (Patriot Games) şi
„Singur împotriva preşedintelui“ (Clear
and Present Danger), două ecranizări după Tom Clancy şi chiar în rolul unui
preşedinte american în „Air Force One“.
Harrison Ford a interpretat şi roluri de
medici. Chirurgul Richard Walker se confruntă, în timpul unei călătorii la
Paris, cu dipariţia soţiei sale şi cu acte de terorism în „Căutare disperată“ (Frantic). În „Dincolo de aparenţe“ (What Lies Beneath), doctorul Norman
Spencer este eroul din drama unui cuplu. Dar cel mai cunoscut rol de medic al
vedetei este cel al lui Richard Kimble din „Evadatul“ (The Fugitive), după marele succes al serialului omonim, turnat în
anii 1963–1967, cu regretatul David Janssen. Acuzat pe nedrept de uciderea soţiei
sale şi condamnat la moarte, dr. Kimble evadează, fiind urmărit cu disperare de
un poliţist necruţător (Tommy Lee Jones, recompensat cu Oscarul pentru rol
secundar), dar reuşeşte să dea la iveală adevăratul vinovat, tot un medic care
dorea să promoveze un nou medicament, grav dăunător pentru ficat.
În ultimul deceniu, Harrison Ford a jucat
în filme nesemnificative, dar în 2009 a fost naratorul unui documentar de excepţie
despre Dalai Lama, printre ai cărui susţinători se numără, ca şi Richard Gere.
Este un democrat şi prieten apropiat, ca şi alte vedete hollywoodiene, al
fostului preşedinte Bill Clinton. Se implică în acţiuni umanitare de salvare cu
flotila sa de avioane şi elicoptere.
Harrison Ford este un om împlinit, cu o carieră strălucită în urmă, cu o mare
avere, tată şi bunic, căsătorit (pentru a treia oară) cu actriţa Calista
Flockhart, vedeta de succes din serialul „Ally McBeal“. Iar dacă nu a obţinut
marile premii din lumea filmului, totuşi, în 2002, a fost răsplătit cu premiul
Cecil B. DeMille în cadrul ceremoniei Globurilor de Aur şi ulterior cu premiul
„Spirit al Naturii Jules Verne“, pentru implicarea sa în acţiuni de salvare a
naturii. Statutul de superstar îi fusese reconfirmat lui Harrison Ford încă din
1997, când revista Empire l-a clasat
locul întâi între „primele 100 vedete de film din toate timpurile“.
