Aceasta este reglementată de acte normative aflate în vigoare. Codul muncii precizează, la art. 233, că „salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice și sociale”. Greva fiind un act voluntar, nu pot exista constrângeri cu privire la începerea ori oprirea ei. Există și anumite excepţii, iar acestea sunt expres prevăzute de lege. Este cazul profesioniștilor din sectorul juridic, cum ar fi judecătorii, procurorii ș.a.m.d., lucrători ai armatei, personalul cu statul special care face parte din Ministerul Administraţiei și Internelor, cei din Ministerul Justiţiei, iar lista poate continua.

Reglementări pentru sectorul sanitar

În sectorul sanitar, legea nu interzice dreptul la grevă, însă aduce o reglementare specială: este permisă doar în situaţia în care organizatorii grevei reușesc să asigure serviciile necesare la minimum o treime din activitatea care se desfășura în mod normal. Însă, după ce a pornit, greva poate fi și suspendată, în cazul în care pretenţiile greviștilor sunt în faza de analiză. Dacă negocierile nu reușesc să acopere nemulţumirile, există posibilitatea de a fi reluată.

Legea spune că, pentru a putea declanșa greva în sectorul medical, este necesar ca orice altă cale de soluţionare a conflictului să fi fost utilizată fără succes. Mai mult, sarcina de a decide asupra declanșării ei aparţine organizaţiilor sindicale, însă este necesar să existe un acord scris în acest sens. Actualul cadru legislativ stabilește și un prag minim de semnături necesar, și anume jumătate din numărul membrilor sindicatelor.

Înainte de a suspenda activitatea, legislaţia impune organizarea unei greve de avertisment. Durata ei maximă nu poate depăși două ore, cu cel puţin două zile lucrătoare înainte de greva propriu-zisă. De asemenea, declanșarea grevei, precum și durata ei trebuie să fie comunicate angajatorului cu cel puţin două zile lucrătoare înainte. În situaţia în care se decide ca data grevei să fie schimbată, procedura descrisă mai sus trebuie reluată.