În noiembrie de-abia încheiat, am primit al
patrulea număr al publicaţiei intitulate Revista Română „Victor Gomoiu“ de Istoria
Medicinei – Acta Romania Historiae Medicinae (Editura Celsius, Bucureşti).
Revista a fost fondată în 2011 de prof. dr. Vasile Sârbu, chirurg, preşedintele
Ateneului Doborogeţia, vicepreşedinte deopotrivă al Societăţii Române de Chirurgie
şi al celei de istoria medicinii. Mehedinţean şi chirurg, ca şi dr. Victor
Gomoiu – întemeietorul istoriografiei româneşti moderne, fost preşedinte
(1936) timp de două decenii al Societăţii Internaţionale de Istoria Medicinii –
profesorul Sârbu este un pasionat al disciplinei ce are ca obiect studiul evoluţiei
şi dezvoltării artei, ulterior ştiinţei îngrijirii omului bolnav. Această
pasiune l-a determinat să îşi asume revigorarea activităţii societăţii române
de profil – fireşte, alături de conducerea şi de membrii tot mai puţin numeroşi
ai acesteia. A organizat, în acest sens, la Constanţa, reuniuni de istoria
medicinii; a scris studii, articole şi cărţi – pe cea intitulată „Pagini din
istoria chirurgiei româneşti“ o consult, uneori, cu folos. Iar în perioada de
„criză economică şi financiară“, a cărei existenţă o resimte, dsa a găsit resurse
şi a făcut deosebitul efort personal, cheltuind inteligenţă şi timp, de a edita
revista mai sus citată.
În articolul care deschide numărul „la zi“,
fondatorul, în acelaşi timp editor şef, deplânge soarta Muzeului Facultăţii de
Medicină din Craiova (creat şi condus de profesorul Mihail Scheau), instituţie
de patrimoniu rămasă fără sediu, evacuare urmată de răspândirea în spaţii
improprii a rarităţilor din inventarul obiectivului medical şi cultural
respectiv. Deplânge, totodată, şi faptul că, după 52 de ani de la trecerea în
eternitate a lui Victor Gomoiu, casa părintească din Vânju Mare, unde acesta a
văzut lumina zilei, nu a devenit, cum ar fi fost cazul, casă memorială…
Nu ştiu dacă, în condiţiile în care, de mai
multe decenii, istoria medicinii nu a beneficiat de un periodic propriu, e
potrivit acum, când, iată, are totuşi unul, să exprim părerile critice care
s-ar impune despre conţinutul revistei iniţiate de profesorul Sârbu (redactor şef
– prof. dr. Octavian Dumitru Unc, chirurg, medic-scriitor, lexicograf, autor al
dicţionarului „Nume proprii în chirurgie şi traumatologie“). Aceste opinii, cu
un pH acid, ar viza lipsa unei politici editoriale şi a unui program coerent, a
rubricizării, a cercetării iatroistoriografice (după o metodologie ştiinţifică),
dar şi excesul de „amintiri“ şi panegirice. De aceea, optez pentru a releva –
încurajator – din acest al patrulea număr (65 de pagini) articolele interesante
ca informaţie, avându-l ca subiect pe medicul bârlădean Constantin C.
Codrescu, o personalitate a principatului Moldovei (dar şi în acest articol
neglijenţele de redactare abundă, de exemplu: inflaţie de gerunzii, repetiţii
supărătoare, sesizabile chiar din primele rânduri), precum şi studiul amplu
„Pancreasul şi pancreatita acută de-a lungul timpului“, semnat de Virgiliu Păunescu.
Interesantă, dacă subiectul nu ar fi deja prea „tocit“ este şi prezentarea
testamentului Saftei Brâncoveanu, semnată de Pompiliu Manea. Autorul publică,
în acelaşi număr, textul „Proces-verbal de duel original, între Saillard şgreşeală
de tipar în titlu, unde apare Vaillardţ
şi Nicolae Kretzulescu“, document care, „graţie proniei cereşti“ ce i-a venit
în ajutor, i-a fost dăruit de către celebrul profesor Augustin Z. N. Pop.
Publicarea ar fi putut fi considerată inedită, dacă autorul nu s-ar fi grăbit să
expună documentul la a 42-a reuniune naţională de istoria medicinii (Iaşi, 31
mai – 2 iunie 2012), sub un titlu redactat însă cu o topică mai bună:
„Originalul procesului verbal de duel, între doi studenţi de la Sorbona, un
oarecare Saillard şi Nicolae Creţulescu (sic), în care unul dintre cei trei
martori nu este nimeni altul decât Carol Davila“ (sic).
Oricum, dorim navei publicistice lansate la
Constanţa „vânt bun la pupa“!
