La noi, în România,
istoria medicinii s-a scris şi, din păcate, se mai scrie accesând surse pline
de erori, cărţi şi resurse electronice ce perpetuează informaţii greşite. Mă
întâlnesc frecvent, în arhive şi biblioteci, cu istorici sau medici în căutare
de documente şi informaţii de primă mână. În multe dintre spaţiile în care se
consultă surse vechi cercetătorii se expun unor pericole. Fără mască sau
mănuşi, ei răsfoiesc cu interes şi febrilitate paginile îngălbenite şi pline de
colb, transcriu, fotografiază şi se bucură când descoperă un document care
aduce lumină în trecutul ariei de care se ocupă.
O bună perioadă de
timp am citit şi auzit cuvinte frumoase despre Mioara Georgescu. Unele din fotografiile pe care le-am folosit în
teza mea de doctorat le datorez tot Mioarei Georgescu. Într-o zi am întâlnit-o
personal, la o adunare a Societăţii Române de Istoria Medicinii, după ce am
primit un bileţel semnat „Mioara Georgescu“. M-a bucurat şi onorat că ne-am
cunoscut. Am vizitat-o la Institutul Naţional de Sănătate Publică Bucureşti,
unde-şi petrece ore bune printre cărţi rare şi documente esenţiale. În această
rubrică, ori în „Dicţionarul medico-istoric“, am scris şi publicat fotografii
inedite ale unor medici ori profesori români, în bună parte, tot cu sprijinul
Mioarei Georgescu. Este o persoană care nu doreşte să i se aducă mulţumiri
publice, ci doar să se menţioneze sursa documentelor folosite.
Nu o să încetez să
scriu despre lipsa de interes a universitarilor, directorilor de spitale, primarilor
şi medicilor faţă de conservarea trecutului medicinii româneşti. Sau cum am
adunat cărţi vechi, documente, caiete, fotografii, instrumentar medical din
spaţiile în care se răsturnau „vechiturile“ destinate casării. Mioara Georgescu
adună cărţi, fotografii, tablouri, medalii şi documente, le înregistrează cu
migală şi le depozitează în rafturi. Se bucură când cineva este interesat de un
anume subiect şi îi pune la dispoziţie toate materialele pe care le consideră
necesare cercetării. Când citiţi o lucrare de istoria medicinii, să ştiţi că în
spatele autorului a stat efortul, entuziasmul şi dragul de trecut al unei
doamne căreia mereu îi mulţumesc în gând, dar, de astă dată o fac public:
„Doamnă Mioara Georgescu, mulţumim pentru că menţineţi în viaţă o parte din
visteria acestei naţii“.
