Modalitatea în care se realizată transferul pacienților între spitale reprezintă o veche problemă a sistemului medical românesc, care aduce deservicii tuturor, afirmă doctorul Beatrice Mahler într-o postare pe pagina sa de Facebook: 

• Un deserviciu medicilor - pentru că sunt acuzați că nu „caută” un loc în care să fie transferat pacientul, spune aceasta; 
• Un deserviciu pacienților - care au șanse mici să ajungă la un medic cu supraspecializare de nișă, când au nevoie; 

Și un deserviciu sistemului public de sănătate – „pentru că problema nerezolvată, și lăsată pe umerii medicilor, nu doar că devine în percepția publică «problema medicilor», dar face ca o parte din medici să plece din sistemul public în cel privat, unde aceste situații aproape lipsesc”. 

Totodată, medicul Beatrice Mahler menționează că legislația actuală reglementează prin normele CNAS că pacientul are dreptul să primească de la orice spital unde este internat toate investigațiile care îi sunt necesare în episodul de boală actual. 

De asemenea, dacă pacientul are nevoie de consulturi interdisciplinare, responsabil pentru acest circuit este a managementul fiecărui spital, aici dr. Beatrice Mahler făcând referire la un pacient stabil, care poate fi evaluat prin programare. 

„Dacă în aceste cazuri regulile sunt clare, situația se schimbă dramatic în cazul pacientului critic sau cu episod acut de boală, moment în care începe nu doar «odiseea medicului» ci uneori și «odiseea pacientului…familiei…prietenilor…» , odiseea tuturor care încearcă să acopere un sistem nereglementat de zeci de ani la acest capitol. Există un celebru «ordin 1091» care permite transferul fără acord către un alt spital, altfel spus fără ca medicul care transferă pacientul să știe dacă la spitalul unde pacientul ajunge sunt paturi libere. Ori acest lucru poate aduce deservicii mari pacientului, dar și medicilor, ceea ce nu este normal”, afirmă doctorița Beatrice Mahler. 

Dacă pacientul nu este critic, dar are nevoie pt stabilirea diagnosticului de un spital cu nivel crescut de competență, iar suspiciunea diagnostică este una gravă, și medicul curant nu are un coleg la spitalul respectiv, familia, prietenii devin „navigatori de transferuri”, spune medicul citat, pentru că în aceste situații nu există reglementări legale clare. 

Sistemul nu are prevăzut acest schimb de numere între spitale

„O să mă întrebați ce am făcut în acest sens în Marius Nasta? În perioada de management, am creat pe site-ul institutului o rubrică în care sunt trecute numerele mobile de telefon alocate linilor de gardă, pentru că este normal ca noi, medicii, când suntem de gardă să putem comunica facil. Le-am pus pe site pentru că sistemul în acest moment nu are prevăzut acest schimb de numere între spitale... dar nu ajunge. Pacienții care doresc programări la medicii din institut, de mai bine de 2 ani, pot face asta în sistem online, atât pentru evaluarea în ambulator, cât și pentru spitalizare de zi... Dar nu ajunge și, cu siguranță, se poate îmbunătăți”, a amintit medicul. 

În continuare, spune ea, pentru majoritatea populației, accesul la sistemul medical este extrem de dificil, iar asta nu este o problemă a medicilor, a managementului de spital, este o problemă cronică a sistemului de sănătate în general – o problemă veche. 

„Lipsa interconectivității în format online între spitale, lipsa suportului legal de reglementare are consecințe: transformă medicul într-o veritabilă centrală de programări la consultații; face ca pacientul să caute medicul, nu spitalul, pentru doar medicul poate fi accesat, iar în anumite momente nici acesta.” 

În concluzie, dr. Beatrice Mahler afirmă că „este trist și pentru noi medicii că trebuie să salvăm doar atunci când cineva «STRIGĂ» pentru cei bolnavi, care sunt prea fragili să o facă singuri, și de-a dreptul frustrant când sistemul lasă ca percepția să atârne pe umerii medicilor, lovind astfel în cea mai fragilă valoare umană: ÎNCREDEREA medic-pacient. Avem nevoie de un sistem digitalizat pentru transferuri”.