Mai
multe sunt motivele pentru care am evitat să scriem despre accidentul de avion
din Apuseni, care a implicat o echipă a Agenţiei Naţionale de Transplant.
Întâi, pentru că „Viaţa medicală“ apare săptămânal, iar informaţiile vehiculate
în cazul unui asemenea eveniment se schimbă de la o oră la alta sau chiar mai
des. Apoi, pentru că televiziunile – fie ele de ştiri ori de divertisment – au
stors subiectul până ce sensurile imediate au dispărut cu totul, au dat la o
parte bunul-simţ şi au profitat de ocazie pentru a da diverse lovituri, că doar
suntem în an electoral. La cererea mai multor colaboratori apropiaţi, dedicăm
însă un spaţiu amplu opiniilor primite pe adresa redacţiei. Pe lângă acestea,
pe care le puteţi citi mai jos, am dori să facem câteva precizări, scăpate din
vedere de comentatorii mai mult sau mai puţin angajaţi ori interesaţi, din
presa generalistă. Întâi, dacă ar fi să vorbim în termeni de sănătate publică,
mortalitatea evitabilă în cazul acestui accident de avion era de 50%: studenta
Aura Ion nu făcea parte din personalul esenţial pentru succesul misiunii, iar
prezenţa ei în avion şi soarta sa tragică sunt responsabilitatea integrală a
celor care i-au permis accesul la bord – responsabilii Agenţiei Naţionale de
Transplant (comisionara zborului). A doua problemă la care vrem să ne referim
priveşte avionul SMURD; este, de fapt, o falsă problemă, deoarece aeronava în
cauză a fost achiziţionată de o fundaţie, o organizaţie nonguvernamentală, nu
de statul român. Nu cu fonduri publice, ci cu sponsorizări. Faptul că Fundaţia
pentru SMURD i-a permis ANT să utilizeze aeronava nu înseamnă că aceasta ar fi
fost în vreun fel obligată la acest gest. Şi apoi, aşa cum SMURD are în spate o
fundaţie, şi ANT are în spate Asociaţia Romtransplant.