Zilele trecute mi-am identificat o problemă de sănătate și
primul gând care mi-a trecut prin minte a fost să mă duc la un medic
specialist. De data aceasta nu mai puteam să mă autodiagnostichez și tratez,
așa cum o fac de obicei.
Prima întrebare: la cine mă duc? Trebuia să fie cineva cunoscut,
de încredere și profesionist. Lista de medici specialiști era destul de lungă.
În primă instanță m-am gândit la o colegă din specialitatea respectivă, cu care
am colaborat în trecut și cu care am avut o relație apropiată.
A doua întrebare: cum să o abordez? Să telefonez? M-am gândit
cum reacționez eu când sunt ocupată și îmi sună telefonul mobil, iar ea este
poate mai ocupată ca mine. Am decis să-i trimit un e-mail în care îmi exprimam
dorința de a fi consultată. Au trecut șapte zile în care nu am primit răspuns.
Atunci i-am trimis un mesaj text pe telefon, care a rămas, și el, fără răspuns.
Am concluzionat că nu mai e în țară, ori nu mai are același
număr de telefon, sigur este extrem de ocupată și nu o mai deranjez cu fleacul
meu de boală. Am decis să merg la o altă colegă, la fel de capabilă, la fel de
indisponibilă, dar care sigur nu va rămâne indiferentă când va afla că am nevoie
de un consult. Și ca să nu mai trec prin aceeași experiență, de data asta am
abordat o altă strategie: nu am trimis nici e-mail, nici mesaj, ci am hotărât
s-o caut direct.
A treia întrebare: unde să mă duc s-o caut – la spital, la
privat? La spital sigur nu s-ar bucura dacă m-ar vedea, așa că m-am programat
la o clinică privată. Am obținut o programare de-abia peste o lună, însă m-am
gândit că problema mea de sănătate nu reprezintă o urgență și că așa e viața de
pacient.
În ziua consultației m-am pregătit conștiincios cu toate
informațiile medicale pe care le-am considerat utile. Dar, când să ies din
casă, sună telefonul și o voce suavă mă anunță că nu pot să fiu consultată
atunci, ci a doua zi, când evident nu mai puteam eu să mă duc, pentru că și eu
sunt destul de ocupată. Am simțit în acel moment o dezamăgire cruntă și, de
asemenea, am simțit dezamăgirea tuturor pacienților mei supuși unor situații
similare: când i-am anunțat din scurt că nu mai ajung la cabinet și că vor fi
consultați de altcineva, sau când au găsit la cabinet pe altcineva deși mă
căutau pe mine.
Când m-am programat, am luat în calcul și disponibilitatea, de
aceea am ales varianta clinicii private, contra cost – pentru a găsi medicul
dorit în intervalul orar reținut. Însă se pare că medicii pe care i-am ales
sunt din ce în ce mai puțin disponibili chiar și în mediul privat, ceea ce
constituie în opinia mea un semnal de alarmă. Și ăsta-i adevărul: suntem din ce
în ce mai puțin disponibili pacienților noștri. Medicina a devenit „arta” de a
respecta ghiduri și protocoale, de a completa fișe, rapoarte, documente
medicale, atât în privat, cât și la stat. Medicina a devenit „arta” de a face
drumuri pentru tipizate, vaccinuri, semnare de contracte, reînnoiri de
certificate, plăți – dacă ești în contract cu CAS și DSP. Medicul dedică din ce
în ce mai puțin timp pacienților și din ce în ce mai mult timp documentelor
medicale. Tot ceea ce apare neprogramat devine corvoadă. Suntem din ce în ce
mai puțini medici și din ce în ce mai încărcați. Și peste toate astea amintesc
și „laudele” și „aprecierile” pe care le primim zilnic. Așa încât, dacă ești
medic de familie și ai neșansa de a nu avea zilnic contact cu medici din alte
specialități, îți doresc multă sănătate.
Medicii de familie, dar și cei de alte
specialități, interesați să publice la această rubrică sunt invitați să ne
scrie la adresa: inprimalinie@viata-medicala.ro