Sub
semnul întrebării „Profesioniştii din domeniul psihiatriei îşi pot formula, într-un
mod unitar, propunerile referitoare la schimbarea legii sănătăţii mintale?“,
conf. dr. Florin Buicu, secretar al Comisiei pentru sănătate şi familie din
Camera Deputaţilor, a iniţiat o dezbatere la cel de-al V-lea Congres naţional
de psihiatrie, desfăşurat recent, la Sinaia. Înainte de a începe dialogul
propus, acesta a citit mesajul ministrului sănătăţii, Nicolae Bănicioiu,
transmis participanţilor la congres, în care şi-a afirmat sprijinul pentru
dezvoltarea serviciilor preventive cu implicaţii în sănătatea publică.
Din
partea Asociaţiei Române de Psihiatrie şi Psihoterapie (ARPP), condusă de prof.
dr. Aurel Nireştean, prezent ca moderator, conf. dr. Florin Buicu a pus în
discuţie inadecvarea unor prevederi legislative pentru stadiul actual de
dezvoltare a serviciilor medicale de psihiatrie din România, apoi a invitat asistenţa
la un dialog bazat pe câteva teme abordate în materialul propus de ARPP:
modificările legislative ale legii sănătăţii mintale, din 2006, şi ale normelor
de aplicare, redefinirea modalităţilor de pregătire în specialitate (rezidenţiat,
competenţe), relaţiile dintre actorii implicaţi în sistemul de asistenţă
psihiatrică în cadrul echipei terapeutice (psihiatru, psiholog, asistent
social, asistentă medicală pe profil de psihiatrie, terapeut ocupaţional).
Discuţiile
au pornit de la definirea rolului complementar al psihologului în punerea
diagnosticului psihiatric şi a opţiunilor pe care le are acesta în iniţierea
unei psihoterapii acordate pacienţilor psihiatrici, în situaţia în care
decontarea serviciilor nu se ştie dacă mulţumeşte pe toată lumea. În încercarea
de a elucida acest subiect s-au remarcat printr-un schimb de idei, deosebit de
nuanţat, dr. Virgil Enătescu şi prof. dr. Marieta Gaboş Grecu.
Definirea
îndatoririlor şi atribuţiilor personalului la nivelul spitalelor de psihiatrie,
pornind de la necesitatea introducerii unei foi de observaţie specifice, lista
serviciilor şi a diagnosticelor în regim de spitalizare de zi, stabilirea
serviciilor în regim ambulatoriu şi lărgirea asistenţei psihiatrice în cadrul
centrelor de sănătate mintală, în scopul destigmatizării pacienţilor, toate
acestea au constituit alte subiecte supuse discuţiilor.
O
temă ce a provocat discuţii ample a fost decontarea serviciilor psihiatrice de
către CNAS. S-a pus problema de a lua din nou în calcul o durată de spitalizare
mai lungă decât cea actuală, în spitalele de psihiatrie, pentru bolnavii acuţi.
În legătură cu această chestiune s-a conchis că lipseşte o statistică
referitoare la pacienţii acuţi cu episoade psihotice a căror perioadă de
spitalizare depăşeşte cele 13–17 zile, considerate de normele actuale media
optimă. De aceea, cererea psihiatrilor către CNAS, de a accepta o perioadă mai
lungă de spitalizare, a rămas să se întoarcă la cei care au formulat-o, pentru
a reveni însoţită de date exacte.
O
altă temă abordată a fost expertiza psihiatrică – reconsiderarea modului în
care aceasta se desfăşoară în prezent. Pentru prima dată la un congres al
psihiatrilor români s-a pus în discuţie, la sugestia conf. dr. Florin Buicu, de
dr. Virgil Enătescu şi dr. Nicoleta Tătaru, alternativa funcţionării unui
psihiatru expert independent. Acesta ar urma să aducă în faţa instanţei
concluziile sale, sub forma unui raport de expertiză psihiatrică, în situaţiile
în care dintr-o perspectivă procesual-juridică, apar aspecte medico-legale. S-a
amintit încercarea ca printr-un program european, desfăşurat între 2010 şi
2014, să fie formaţi cca 200 de experţi, încercare nefinalizată, deoarece nu
s-a procedat la introducerea recunoaşterii de către instanţa de judecată a
expertizelor efectuate de cei care au parcurs deja un program de formare în
această competenţă. După discutarea cerinţelor formulate în legătură cu tema
expertizei psihiatrice, s-a căzut de acord asupra necesităţii definirii
statutului de expert independent în colaborare cu Ministerul Justiţiei.
Prof.
dr. Tudor Udriştoiu a readus în atenţia colegilor doleanţa medicilor
prescriptori de reţete, de actualizare a listei de medicamente cu câteva
molecule noi, care s-a dovedit că au mecanisme de acţiune mai eficiente. Pe de
altă parte, dr. Virgil Enătescu a exprimat o mai veche solicitare a colegilor
de a se facilita procurarea sărurilor de litiu, în România, pentru pacienţii cu
tulburare afectivă bipolară. Tot referitor la tratamentele medicamentoase, s-a
semnalat situaţia în care, deşi, anumite produse sunt înregistrate în România
ca echivalentele cele mai agreate, pentru decontare, de CNAS, acestea lipsesc
din farmacii, pacienţii fiind obligaţi să plătească sume suplimentare. Soluţia
ar fi la îndemână, dacă s-ar voi şi s-ar hotărî reglementarea disfuncţionalităţilor
din sistem, şi anume: ori obligarea producătorului să asigure existenţa
produsului pe piaţa farmaceutică, ori excluderea produsului respectiv din rândul
celor deja înregistrate.
Pregătirea
în specialitatea psihiatrie a constituit o altă temă a discuţiilor. ARPP a
solicitat revenirea, în pregătirea în rezidenţiat, de la patru la cinci ani, cu
introducerea unor stagii conform curriculumului de formare a psihiatrilor din
Uniunea Europeană. Temerea că absolvenţii de rezidenţiat nu vor mai fi
recunoscuţi în UE, în aceleaşi condiţii cu absolvenţii care au efectuat un
stagiu de cinci ani, a fost afirmată de prof. dr. Florin Tudose, ca purtător de
cuvânt al ARPP, aceasta fiind una dintre ultimele sale pledoarii în folosul
breslei, înainte de regretata şi neaşteptata plecare dintre noi.
În
legătură cu statutul medicului, s-a amintit inechitatea acelei situaţii, în
care şefii secţilor de psihiatrie cu paturi, în afară de activitatea de
management a secţiei, pot desfăşura activitate de ambulatoriu privat, cu normă întreagă,
în contract cu CNAS, pe când medicii de secţie, care sunt obligaţi să-şi desfăşoare
activitatea în ambulatoriul integrat al spitalului, nu pot avea un contract cu
Casa în ambulatoriul privat. S-a mai amintit de evenimentul recent al recunoaşterii
legislative a medicului ca exercitant al unei profesii liberale şi neincluderii
acestuia în categoria funcţionarilor publici.
Prof.
dr. Cătălina Tudose a atras atenţia şi asupra statutului pacienţilor internaţi în
secţiile de psihiatrie, a căror destigmatizare poate face un pas înapoi, atunci
când nu li se permite să-şi poarte hainele de zi, în timpul programelor şi al
activităţilor la care iau parte. În aceeaşi tendinţă a destigmatizării, la o
intervenţie din public, s-a discutat şi posibilitatea înfiinţării de secţii cu
profil de psihiatrie în cadrul spitalelor de medicină generală, acolo unde
există iniţiativă şi voinţă locală din partea consiliilor judeţene. Demersurile
ar trebui să se desfăşoare după principiul trecerii ponderii asistenţei
psihiatrice din spital spre ambulatoriu şi din ambulatoriu spre comunitate,
principiu care ar trebui să funcţioneze şi la noi, şi care ar putea fi
concluzia acestei întâlniri bazate pe un dialog autentic.