Peliculă
ce abordează o problematică foarte actuală, Mommy/Mami (Canada, Franţa,
2014), în regia lui Xavier Dolan (un regizor tânăr, de numai 25 de ani) este
drama unei femei de 46 de ani, care rămâne văduvă şi trebuie să crească singură
un adolescent de 15 ani suferind de sindromul ADHD.
Filmul
a obţinut până în prezent şapte premii (inclusiv Premiul juriului la Cannes
2014), precum şi alte 31 de nominalizări. În plus, a fost nominalizat la
premiile Oscar 2015, la categoria film străin.
Avem
parte de interpretări de mare clasă din partea actorilor Anne Dorval (Diane),
Suzanne Clement (Kayla) şi Antoine-Olivier Pilon (Steve). Toţi trei fac o echipă
admirabilă într-un film deloc comod.
Ştim
ce este ADHD, cunoaştem părerile specialiştilor (pro sau contra diagnosticării
manifestărilor drept boală). Dincolo de ele, cert este că „Mami“ este povestea
unei femei luptătoare şi a unui copil al cărui comportament se transformă
într-un veritabil coşmar pentru toţi cei din jur. Un copil greu de controlat şi,
mai ales, greu de stăpânit, medicamentaţia părând să nu ajute deloc.
Surprinzător
este altceva: că, în ciuda vârstei sale, regizorul Xavier Dolan se apropie de
boală cu responsabilitate, ştiind exact ce să ceară actorilor, comportamental
înainte de orice. El pune astfel pe tapet binomul oedipian: relaţia mamă–fiu (şi,
printr-o extindere naturală, relaţiile soră–frate sau chiar soţ–soţie). O relaţie
când plăcută, când tensionată, credibilă în fiecare fotogramă în parte. Acestea
sunt marile câştiguri ale peliculei lui
Xavier Dolan: o poveste credibilă şi personaje puternice într-un film deopotrivă
emoţionant şi devastator. Traume subliniate şi de piesele muzicale inspirat
alese, de la „Childhood“ (Craig Armstrong), la „On ne change“ (Céline Dion),
„Wonderwall“ (Oasis), „Vivo per lei“ (Andrea Bocelli) sau „Born to Die“ (Lana
Del Rey).