OPINII

De ce la alţii se poate?

de Prof. dr. Florin MIHĂLŢAN - oct. 30 2014

Un eveniment important este în mod surprinzător trecut sub tăcere de mass-media din România: Irlanda este hotărâtă să treacă la pachetul de ţigări „generic“ şi doreşte în acest sens să obţină şi la nivelul Uniunii Europene o directivă similară. Aşa cum era de aşteptat, printre ţările care se opun este – tradiţional – şi România. Ar trebui să ne obişnuim cu această detaşare de un subiect fierbinte a autorităţilor, care poate să însemne două lucruri: incapacitatea de a realiza, de a conştientiza câte beneficii pentru viaţa cetăţenilor săi aduce o astfel de măsură, în condiţiile în care banii de sănătate sunt drămuiţi, sau că lobby-ul industriei tutunului este prea puternic, creând o indiferenţă la astfel de reacţii, indiferent de coloratura politică sau de guvernul aflat la conducerea ţării. Reacţiile, în alte ţări care s-au opus sau au arătat că susţin o astfel de directivă, au fost extrem de variate. În schimb, aceleaşi ţări care s-au opus cu vehemenţă altor directive anterioare au reacţionat negativ şi acum. O întrebare pe care mi-o pun, mai ales că opoziţia vine majoritar din Europa Centrală şi de Est, este dacă acest calup de ţări cu lobby puternic pro-fumat nu cumva sunt clasificabile şi după slăbiciunea (indusă premeditat) legilor de control al tabagismului, prin conlucrarea guvernelor cu multinaţionalele de tutun, dar şi după un buget pentru sănătate departe de cel al ţărilor vestice.

Se părea că Franţa nu va fi susţinătoare a iniţiativei irlandeze. S-a produs însă surpriza: nu numai că nu susţine directiva, dar Marisol Touraine, şefa portofoliului sănătăţii şi afacerilor sociale din Franţa din 2012, a publicat o scrisoare deschisă, un fel de declaraţie a guvernului francez (un model pe care mi l-aş dori preluat şi de guvernanţii români), care merită analizată. Franţa are 13 milioane de fumători zilnici şi situaţia se agravează, numărul fumătorilor, mai ales tineri, creşte. Până aici, România şi Franţa seamănă ca două picături. Deosebirile urmează însă şi sunt multe. Marisol Touraine spune că „Nu ne putem resemna (...) cu uciderea de către tutun a 73.000 de persoane din ţara noastră, ceea ce este echivalent cu o prăbuşire de avion pe zi cu 200 de pasageri la bord“. Mie nu mi se pare că autorităţile române ar fi resemnate, ci că e vorba de o înţelegere falsă a consecinţelor tabagismului faţă de aşa-zisele beneficii din James Reilly, fostul ministru irlandez al sănătăţii, a fost promotorul pachetului generic în Irlanda

James Reilly, fostul ministru irlandez al sănătăţii, a fost promotorul pachetului generic în Irlanda

taxele plătite de industria tutunului. Ministrul francez afirmă că nu se poate merge mai departe cu această epidemie. Aceasta este constatarea care a incitat autoritatea franceză să reacţioneze. Poate că acum vom învăţa ceva. În scrisoare se mai afirmă: „Nu cred în măsura-miracol care singură să ducă la reducerea tabagismul. Mai mulţi vecini au reuşit să reducă fumatul printr-o strategie coordonată împotriva tutunului“. De câţi ani oare noi nu avem o astfel de strategie? Avem doar întâlniri punctiforme, miniaturizate, cu presa, şi miniştri care se schimbă de azi pe mâine. Nimic coerent planificat pentru următorii ani. Strategia franceză urmăreşte protejarea tinerilor pentru a nu debuta ca fumători. Apoi, trebuie incitaţi fumătorii să oprească această dependenţă. Al treilea pas trebuie să fie acţionarea corectă asupra industriei tutunului. Obiectivul pe care şi-l propune ministrul francez este ca, în mai puţin de 20 de ani, copiii care se vor naşte în Franţa să fie „prima generaţie fără tutun“. Tabagismul este o luptă de fiecare moment. „Toată societatea trebuie să fie conştientă de consecinţele pe care le cauzează şi să se mobilizeze. (...) Aşa cum am ştiut să o facem pentru securitatea rutieră, cu rezultate, o putem face şi pentru tutun. Am ales câmpul meu de acţiune, cel de sănătate publică şi ştiu că voi putea conta pe sprijinul francezilor“, spunea foarte frumos oficialul din Hexagon. Nu erau vorbe aruncate în vânt şi nici promisiuni deşarte într-o campanie electorală, aşa cum se întâmplă la noi. Dovada cea mai bună este că şi preşedintele Franţei a afirmat că va susţine această iniţiativă.

Noi suntem în faţa unor alegeri. Mă întreb câţi dintre candidaţii independenţi sau cu partide serioase în spate şi-au propus astfel de obiective. Mă tem că niciunul, chiar dacă avem acum exemplul că (şi) într-o ţară latină toate acestea sunt posibile.

Trei clase noi de medicamente inovative și ce trebuie să știm despre ele

Școala de asistenți - o dezamăgire (III)

Garda medicală, recunoscută ca vechime în muncă

Scrisoare deschisă adresată domnului Sebastian Zachmann, jurnalist la Prima TV

Școala de asistenți - o dezamăgire (II)

Școala de asistenți - o dezamăgire (I)

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

Tipărit + digital – 200 de lei
Digital – 120 lei

Abonare (digital) Abonare (print+digital)

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

De ce la alţii se poate?

Din aceeași categorie