În deschiderea manifestării, au fost organizate trei cursuri de comunicare, susţinute de cadre didactice de la Universitatea din București, și un blitz-interviu în care prof. dr. Cătălina Poiană (foto) și prof. dr. Bogdan Popescu au răspuns întrebărilor jurnalistului Val Vâlcu. Astăzi, răspunsurile prof. dr. Cătălina Poiană. 

Citiți și un articol de opinie semnat de prof. dr. Cătălina Poiană: „Doctorul” din farmacie vs dr. Google 

Doamnă președinte, se vorbește mult despre rezidenţiat... cum v-aţi ales specialitatea?

Am ales cu mulţi ani în urmă Endocrinologia, pentru că este o specialitate pe care am îndrăgit-o încă din timpul facultăţii. Cred că este foarte important, în timpul pregătirii ca student, în stagiile pe care le faci, să vezi cadre didactice care sunt implicate și care îţi inspiră, să zic așa, dragul pentru o anumită specialitate. Dedicaţia cadrului didactic te face să îţi îndrepţi atenţia asupra specialităţii respective. Așa s-a întâmplat și cu mine, și recunosc că după stagiul de Endocrinologie, am fost convinsă că asta este specialitatea pe care vreau să o urmez. Și acum am obiceiul să le spun studenţilor că le doresc din tot sufletul să aibă înţelepciunea de a alege la rezidenţiat o specialitate pe care s-o facă cu același drag cu care o fac eu. Cred că e important ca după mai bine de 30 de ani într-o specialitate, în fiecare dimineaţă să mergi cu aceeași plăcere la spitalul unde lucrezi.

I-am văzut pe rezidenţi extrem de activi, în timpul pandemiei. Acum îi vedem în campaniile pentru donarea de sânge...

Da, este o bucurie să vezi cât entuziasm au arătat tinerii care au fost alături de noi în toate aceste acţiuni. În timpul pandemiei au fost acele maratoane ale vaccinării. Rezidenţii s-au implicat și în activitatea din spitale și au mers imediat acolo unde a fost nevoie de ei: în stagiile de la Boli infecţioase, cei din această specialitate, iar cei din alte specialităţi au dat o mână de ajutor la DSP, la testări, la Urgenţe sau pe Salvare, în gărzi... Implicarea lor pe perioada pandemiei a fost una de excepţie. Iar, recent, rezidenţii s-au implicat în campania naţională de donare de sânge organizată de o televiziune naţională, pe care UMF „Carol Davila” o sprijină. La toate aceste acţiuni, rezidenţii și studenţii au fost alături de noi și acest lucru ne face să fim încrezători în faptul că tânăra generaţie este dedicată și este pregătită să preia ștafeta.

Tragedia din Turcia ne arată cât de mult va fi solicitat sistemul sanitar din România în cazul unui cutremur, așa cum a fost cel din 1977?

Am spus întotdeauna că sistemul de sănătate românesc are o componentă puternică, și anume resursa umană. Și cred că, dacă trebuie să investim în ceva, în primul rând trebuie să investim în resursa umană. Inclusiv la asta mă gândesc dacă vorbim despre consolidarea infrastructurii spitalelor. În ultimă instanţă, prin această investiţie protejăm atât pacienţii, cât și personalul medical. Trebuie să ne protejăm medicii pentru ca ei să poată să acorde mai departe asistenţa medicală adecvată pacienţilor. Cât despre suprasolicitare, CMMB a organizat mai multe acţiuni de evaluare a gradului de burnout în rândul medicilor bucureșteni. Iar cifrele, care erau îngrijorătoare înainte să înceapă pandemia, sunt cu mult mai ridicate după cei trei ani de pandemie. Asta înseamnă că aici avem cel mai mult de lucrat, la a sprijini resursa umană din Sănătate. Și simplul fapt că în luna mai organizăm un nou examen de rezidenţiat este o dovadă a faptului că sprijinim în permanenţă întărirea corpului medical.

E mai greu sau mai ușor să fii medic în București decât în alte orașe din ţară?

În București avem avantajul dat de Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”. CMMB este o organizaţie puternică și s-a preocupat foarte mult de educaţia medicală continuă, dovadă fiind chiar conferinţa pe care o deschidem acum. Și dacă privim sub aspectul infrastructurii, în București pare mai ușor pentru medici. Dar, în realitate, este mai greu să fii medic aici. Este mai greu pentru că în Capitală sunt trimise toate cazurile dificile, e mai greu și pentru că, de ce să nu recunoaștem, pacienţii au așteptări mai ridicate faţă de medicii din București. 

Prof. dr. Cătălina Poiană: Avem colegi noi, suntem mai puternici 

Două simboluri, o singură profesie