Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Simplificarea pentru esență

Viața Medicală
Magda BUCE RĂDUŢ luni, 6 iunie 2016
     În această primăvară s-au împlinit 106 ani de la nașterea medicului pictor Ion Țuculescu, la 19 mai 1910, la Craiova. Ion Țuculescu este considerat „un Brâncuși al picturii“, fiind comparat de multe ori cu sculptorul plecat de la Hobița natală, de lângă Târgu Jiu. Poate și pentru că tatăl pictorului, publicistul Ioan P. Țuculescu venea tot de lângă Târgu Jiu, din Murgeștii de Turceni. Dar în mod sigur pentru că, la fel ca Brâncuși, pictorul iubea, înțelegea și simțea creația populară, în care regăsea frumusețea, puritatea, echilibrul și întreaga filozofie a creatorului român.
     „Piatra de hotar“ spunea Brâncuși, „Testamentul meu plastic“ spune Țuculescu. „Coloana recunoștinței fără de sfârșit“ crea Brâncuși, „Coloana“ sau „Stâlpul generațiilor“ creează Țuculescu. Între ei se revărsa viziunea genială a simbolurilor, a totemurilor, a adevărurilor eterne, universale. Cei doi au fost contemporani. Brâncuși (1876–1957) a trăit 81 de ani, pe tărâmul străinătății, al drumului deschis de libera comunicare, dar și al dorului de casă. Țuculescu (1910–1962) a murit la doar 52 de ani, acasă dar străin, neînțeles, neadaptat la realitățile și temele postbelice, socialiste. „Brâncuși a lucrat ca un înțelept luminos, Țuculescu, ca un posedat – a forțat posibilul și a căutat imposibilul“ considera Petru Comarnescu. Aveau în comun talentul de excepție, munca, viața ascetică, renunțările la tot ce înseamnă uman, normal, făcând sculptură și pictură „primitivă cu mijloace foarte moderne“. 
     În Muzeul de Artă din Craiova sunt în expunere permanentă șase sculpturi ale lui Constantin Brâncuși, printre care „Cap de copil“, „Orgoliul“, „Domnișoara Pogany“ și „Sărutul“, iar Muzeul de Artă din Chicago apreciază că „Pasărea de aur“, înălțându-se din stâlpi romboidali și prismatici ciopliți în piatră și lemn, este „cel mai puternic simbol pentru începuturile artei moderne“. La Muzeul de Artă din Craiova există, din anul 1969, și întreaga colecție de grafică și treizeci și nouă de picturi în ulei ale lui Ion Țuculescu: „A fost odată“, „Interior țărănesc“, „Căldura“, „Totem în câmp“, „Apocalips“.
    Stâlpii și coloanele lui Țuculescu se regăsesc în colecția de la Craiova în lucrări realizate în diverse tehnici: schițe în creion, acuarele, creioane colorate, pastel, ulei pe pânză sau pe carton. Ion Țuculescu simplifică pentru a ajunge la esență, la „miezul semnificant al formelor“, la idee, la mesaj. Țuculescu nu pictează cercuri sau spirale, reprezintă ochii universului, privirile materiei: „Am vrut să pictez scoarțe românești dar a ieșit o lume ciudată de existențe umane simplificate“. Pentru că, spunea Brâncuși „Simplitatea nu este un scop în artă. Se ajunge la simplitate fără voie, apropiindu-te de sensul real al lucrurilor“. Iar acest sens real îl găsim atât în privirile „Domnișoarei Pogany“ sau în ochii uniți prin iubire din „Sărutul“ lui Brâncuși, cât și în lucrările totemice sau nonfigurative, apropiate de abstract ale lui Țuculescu: „Priviri“, „Moarte incandescentă“, „Circuite“ sau „Baia de soare“. 
     Creațiile din ultimele perioade ale celor doi artiști sunt compoziții picturale și ansambluri sculpturale cu stâlpi totemici, înșiruiri și fragmente de coloane și stâlpi drepți, verticali îndreptați spre soare, ca la Brâncuși, sau orizontali, înclinați dramatic pentru a anunța căderea apocaliptică la Țuculescu. Sunt stâlpi ai vieții sau ai morții, acoperiți de cercurile Ion Țuculescu – „Căldura“privirilor și ale lumii. Sunt însoțiți de ochi larg deschiși sau abia evidențiați printr-un punct la Țuculescu.
     Formele înșiruite se susțin, se repetă, într-un laitmotiv al nașterii, al continuității, al regenerării, al succesiunii generațiilor și lumilor, care își continuă șirul privirilor, al capetelor suprapuse, al brațelor și răbojul anilor. Ca în „Apocalipsul“ lui Țuculescu, unde cei doi ochi imenși, galbeni – ochii soarelui – sunt lumina din înalt, cele două jumătăți ale dragostei, ale întregului – bărbatul și femeia. Creația celor doi artiști este codul semnelor. și al simbolurilor introduse în opera de artă. „Coloana recunoștinței fără de sfârșit“ la Brâncuși și „Testamentul meu plastic“ la Țuculescu, prin simbolul universal al stâlpilor totemici și al coloanelor, reprezintă însăși viața, scara cu treptele nenumăratelor lumi, existente în paralel și succesive.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.