Cine mai înţelege ceva din mersul reformei
din sănătate în România? Începută cu mulţi, prea mulţi ani în urmă pentru a se
simţi cât de cât progresul, este departe de a se apropia de vreun final în care
toate părţile implicate să fie cât de cât mulţumite. De oriunde ai privi, şi de
mai departe, şi mai de aproape, impresia este aceeaşi: de dezorganizare, de
lipsă de viziune pe orice fel de termen. Fiecare argumentează pe limba lui şi...
piere pe limba lui, în funcţie de interesele zilei. Interesul general a fost
demult uitat. Părţile implicate (asociaţii ştiinţifice/patronale/sindicale,
minister(e), „Casa“, direcţii etc.) trec – din neştiinţă sau intenţionat – una
pe lângă alta sau se mai aşază din când în când la câte o masă de negociere.
„Rezultatele“ sunt apoi prezentate în communiqué-uri
ce lasă loc de interpretări între „hăis“ şi „cea“, prelucrate de mass-media
(adesea părtinitoare) pe lângă esenţa subiectului. Televiziunile ating cote
maxime de audienţă cu reportaje despre găurile negre din asistenţa medicală, în
ziare şi pe site-uri se scrie frecvent despre malpraxis, corupţie/mită, lipsa
de management, nepăsare ş.a. Puţinele iniţiative lăudabile trec neobservate.
Protestele din ultimele luni ale „sanitarilor“ ridică semne de întrebare: când
se poate afirma că o grevă este „generală“? Cum este cu solidaritatea dintre
„salariaţi“ şi „privaţi“ sau dintre diferitele categorii de profesionişti din sănătate?
Absolvenţii facultăţilor de medicină – dar şi cine mai poate – se îndreaptă
unde văd cu ochii. Mortalitatea a crescut, iar speranţa de viaţă a românilor a
scăzut, în comparaţie cu media europeană. La resursele alocate sănătăţii, la servicii
medicale, la derularea de proiecte, la indicatori şi la multe altele ne aflăm
mult sub media regională şi aproape de sau chiar pe ultimul loc. În alte părţi,
în faţa unei asemenea situaţii, şi-ar fi dat cu toţii demisia, de la miniştri şi
secretari de stat până la preşedinţi de asociaţii profesionale şi manageri. Pe
plaiurile mioritice însă, se apelează des la „tăcerea e de aur“ sau se dă vina
pe acarul Păun şi se încremeneşte cu fatalism pe post, cu credinţa că „nu sunt
alţii mai buni“.
Oricum ar fi, se pare că trebuie să mai avem
răbdare până se vor face schimbări semnificative în sistemul de sănătate
românesc şi în tot acest timp să încercăm să ne apropiem cumva de standardele
internaţionale. Cel mai la îndemână pare să fie în domeniul comparaţiilor
metaforice din presă, privind mersul reformelor în alte sisteme de sănătate,
unde, atunci când ceva nu merge bine, nu se mai utilizează termenul kafkaesque, ci Pythonesque. De aici şi aluzia că reforma din sistemul medical
românesc se petrece deocamdată ca în showul comic de succes din anii ’70, Monthy Python’s Flying Circus. Şi,
pentru ca unii să nu se simtă „neconfortabil“ cu folosirea metaforei, menţionez
că, anterior, s-a mai făcut această referire în relaţie cu reformele din
sistemele de sănătate americane, canadiene sau britanice. Către acestea (şi nu
numai) îşi îndreaptă din când în când privirea politicienii romani din sănătate,
pentru a ne indica pe unde am putea să (mai) ajungem. Poate cu gândul sau dacă
am vrea să emigrăm.
Pentru o notă de „originalitate“, aş adăuga
că, în reforma din sistemul medical românesc à la Monthy Python’s Flying Circus, rolul principal îl deţine „Ministry of Silly Walks“, de unde mulţi
miniştri au „luat-o repede la sănătoasa“, doar unul s-a reîntors... cu intenţia
să mai evalueze (încă o dată?!) starea de sănătate a românilor (atâţia câţi au
mai rămas în ţară), să continue reforma spitalelor şi să pună pacientul „în
centrul tuturor politicilor ce vor fi elaborate de minister“. À la Monthy Python – a se vedea Hospital Sketch.
Luna trecută, „Pitonii“, astăzi trecuţi fiecare de 70 de ani, au anunţat că se
reîntorc printre noi şi, cu toată oferta generoasă de a susţine primul show în
Qatar, au decis ca el să fie la Londra, pe 1 iulie 2014 (biletele au fost
epuizate în 43,5 secunde de la punerea lor în vânzare online; au fost anunţate
alte patru showuri). Până atunci, pentru o porţie bună de umor englezesc, găsiţi„Pitonii“ pe Youtube. La mulţi ani şi să avem cu toţii parte de sănătate!
|
 Monty Python sau The Pythons este numele colectiv al
creatorilor Monty Python’s Flying Circus,
un show de comedie gen sketch difuzat
de televiziunea britanică BBC pentru prima oară la 5 octombrie 1969. În total,
45 de episoade au fost realizate de-a lungul a patru sezoane. Fenomenul Pythons s-a dezvoltat de la emisiunea
originală la ceva mult mai important ca arie şi impact, incluzând turnee, cinci
filme, numeroase albume, mai multe cărţi şi un musical, care i-au convertit pe
membrii iniţiali în staruri de sine stătătoare. Seria de televiziune, difuzată
de BBC între 1969 şi 1974, a fost concepută, scrisă şi interpretată de Graham
Chapman, John Cleese, Terry Gilliam, Eric Idle, Terry Jones şi Michael Palin.
Structurat mai mult sau mai puţin ca un sketch-show,
dar cu o abordare inovatoare bazată pe tehnica fluxului conştiinţei (ajutată de
animaţiile lui Terry Gilliam), a forţat limitele a ceea ce era pe atunci
considerat acceptabil, atât din punctul de vedere al stilului, cât şi al conţinutului.
Influenţa grupului „Pitonilor“ asupra comediei a fost deseori comparată cu
influenţa grupului Beatles în muzică. (sursa:
Wikipedia)
|
