Sistemul actual de sănătate, bazat pe Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), oferă un pachet de bază relativ uniform pentru toți pacienții, indiferent de venit, vârstă sau stare de sănătate, cea ce este un avantaj, a declarat conf. dr. Horațiu-Remus Moldovan, președintele CNAS:  „Este un sistem solidar, în care cei sănătoși contribuie pentru cei bolnavi, iar cei cu venituri mai mari susțin accesul celor vulnerabili. Acesta este un principiu fundamental al oricărui sistem public de sănătate modern”. 

Totodată, el a subliniat că reforma sistemului de sănătate este o necesitate reală pentru România, însă aceasta trebuie făcută fără să pună în pericol accesul egal la servicii medicale. În opinia sa, reforma din sănătate nu trebuie să aibă în vedere „spargerea monopolului CNAS”, ci „autonomia reală a asigurărilor de sănătate și cheltuirea corectă a banilor pentru pacienți”.

Afirmațiile președintelui CNAS au fost făcute după ce în spațiul public au fost readuse în atenție declarații ale ministrului Sănătății privind dorința sa de a „sparge” monopolul CNAS și  de a introduce concurența între mai multe case de asigurări, atât publice, cât și private. 

„Dacă ne uităm atent la modelele europene, vedem că nu toate reformele înseamnă fragmentarea fondului social de sănătate. Avem și modelul francez, unul dintre cele mai stabile din Europa, unde există un singur asigurător social, iar concurența apare în zona asigurărilor complementare. Acest model păstrează esența solidarității: fondul social rămâne public, universal și orientat către nevoile tuturor cetățenilor, nu către profit. În același timp, permite concurență și opțiuni suplimentare acolo unde este firesc, adică în zona serviciilor complementare, nu în pachetul de bază. Pentru România, o astfel de direcție ar fi mai realistă și mai sigură decât «spargerea» fondului social la mai multe case de asigurări”, a declarat conf. dr. Horațiu-Remus Moldovan.

Sunt necesare reglementări stricte

Legat de introducerea mai multor case de asigurări de sănătate, președintele CNAS a subliniat că o asemenea măsură ar trebui să presupună reglementări stricte: „Se vorbește despre concurență, eficiență și libertatea pacientului de a alege. Dar experiența altor țări arată că, fără o reglementare extrem de strictă, astfel de sisteme pot duce la selecția pacienților, la creșterea costurilor administrative și la apariția unei sănătăți cu două viteze: una pentru cei cu bani și una pentru restul populației”.

El a adăugat că într-un sistem concurențial, casele de asigurări vor avea un interes economic. Este firesc. Dar interesul economic înseamnă și tentația de a atrage pacienți tineri și sănătoși și de a evita bolnavii cronici sau cazurile costisitoare. Dacă nu există mecanisme de compensare foarte bine puse la punct, riscăm ca cei mai vulnerabili pacienți să fie împinși într-un sistem public subfinanțat”. 

În plus, spune el, un sistem cu mai multe case de asigurări „nu înseamnă automat servicii mai bune. Înseamnă și costuri administrative mai mari, marketing, structuri paralele, sisteme informatice separate. Toți acești bani nu se duc la pacient, ci în birocrația sistemului”.

CNAS are nevoie de o autonomie reală

Pe de altă parte, conf. dr. Horațiu-Remus Moldovan a arătat că în sistemul actual există probleme precum: birocrație excesivă, rezistență la schimbare, control insuficient al risipei și al fraudelor, dar și o problemă „structural-funcțională” – lipsa de autonomie reală a CNAS. 

„În teorie, Casa Națională este o instituție autonomă. În practică, ea nu își poate face propria politică de contractare a serviciilor medicale în funcție de nevoile reale ale pacienților, ci în funcție de deciziile și prioritățile Ministerului Sănătății. De multe ori, CNAS este obligată să plătească menținerea artificială în viață a unor structuri spitalicești care nu sunt necesare sau solicitate de pacienți, în loc să poată direcționa fondurile către servicii medicale moderne, plată corectă în ambulatoriul de specialitate, prevenție sau către spitale performante”, a punctat conf. dr. Horațiu-Remus Moldovan.

În opinia sa, o reformă reală a sistemului ar însemna „ca CNAS să poată contracta liber serviciile medicale, în funcție de nevoile pacienților; să poată redirecționa fondurile către serviciile cele mai solicitate și eficiente; să fie scoasă din coordonarea directă a Ministerului Sănătății și să devină cu adevărat o instituție autonomă”.