Cancerul de colon este considerat boala rasei caucaziene, fiind
a doua cauză neoplazică de deces după cancerul pulmonar (1, 2). Neoplaziile
colorectale reprezintă o problemă de sănătate publică în majoritatea țărilor
europene, în America și chiar în Japonia, afectând atât femeile, cât și
bărbații, indiferent de rasă și având o prevalență de 1 la 20 de locuitori în
țările dezvoltate.
În anul 2001, cancerul colo-rectal a afectat aproximativ 135 de
mii de persoane, provocând aproximativ 57.000 de decese (2), iar la sfârșitul
anului 2007, în lume au fost înregistrate aproximativ un milion de noi cazuri
de cancer colorectal și peste cinci sute de mii de decese. În Romania,
incidența cancerului colorectal a crescut de la 13%ooo în 1994 la
23%ooo în 2002.
Majoritatea cancerelor de colon debutează ca proliferări benigne
de celule, sub forma polipilor colonici (3). Statistic, una din patru persoane
în vârsta de 50 de ani are polipi localizați în colon, care se pot transforma
în timp în cancere de colon. Cele mai multe dintre tipurile de cancer de colon
provin de la mici tumori inițial necanceroase, numite polipi adenomatoși, care
se formează pe pereții interiori ai intestinului gros. Polipii pot fi de
dimensiuni mici și de cele mai multe ori sunt asimptomatici. Polipii de
dimensiuni mai mari au o probabilitate mai ridicată de a deveni canceroși. În
prezent, în cazul populației la risc, se recomandă efectuarea testelor de tip
screening care pot depista aceste formațiuni înainte ca ele să degenereze
malign (3).
Simptomele cancerului de colon sunt modificările tranzitului
intestinal (diaree sau constipație), modificarea consistenței scaunului pe o
perioadă mai mare de timp, sângerare rectală sau prezența de sânge în scaun,
disconfortul abdominal persistent (dureri, crampe sau balonări) și anemia.
Se poate întâmpla ca o perioadă îndelungată (6–12 luni) să nu
fie sesizate semne sau simptome ale bolii neoplazice, pentru ca ulterior
simptomele să apară diferit, în funcție de localizarea la nivelul diferitelor
segmente. Localizarea tumorii la nivelul colonului drept se manifestă prin
durere discretă dar persistentă, în flancul sau fosa iliacă dreaptă, care nu
cedează la calmante, însoțită de balonare și diaree rezistentă la tratament,
pierdere în greutate, astenie, subfebrilitate, sângerări și mai târziu anemie.
La nivelul colonului stâng, prezența unei tumori se poate manifesta prin
disconfort abdominal stâng, balonare și durere progresiv crescândă. În evoluția
sa, cancerul de colon invadează și distruge țesutul sănătos din proximitatea
tumorii, determinând multiple complicații.
Vârsta este factorul principal de risc pentru cancerul de colon,
dar alți factori de risc sunt sindroamele genetice precanceroase, afecțiunile
intestinale inflamatorii, sedentarismul, alcoolul etilic, rasa neagră,
radioterapia și istoricul personal de polipoză colonică.
Studiile recente au demonstrat că diabetul insulinodependent
contribuie la dezvoltarea cancerului de colon, probabilitatea de a dezvolta
cancer de colon la diabetici fiind de până la 40%. S-a dovedit și faptul că 12%
din cazurile de cancer colorectal pot fi atribuite fumatului, care crește
riscul dezvoltării neoplaziei prin inhalarea sau înghițirea fumului de tutun
care conține agenți cancerigeni. Consumul de tutun pare să contribuie și la
creșterea dimensiunilor polipilor deja existenți.
Este cunoscut faptul că bolile neoplazice se declanșează atunci
când sistemul imunitar al organismului este slăbit. De aceea, în tratarea
acestora este importantă consolidarea sistemul imunitar, astfel încât celulele
canceroase să se dezvolte cu dificultate (2, 4). Stadiul sau etapa unui cancer
reprezintă unul dintre cei mai importanți factori pentru determinarea
prognosticului și stabilirea opțiunilor de tratament. Stadializarea stabilește
cât de răspândit este un cancer și se realizează în funcție de rezultatele
obținute în urma examenului fizic, biopsiei și testelor imagistice, precum și a
intervenției chirurgicale. Astfel, se poate stabili tratamentul, care trebuie
adaptat fiecărui bolnav în parte, în funcție de particularitățile cazului (4).
Cercetările de biologie moleculară a cancerului de colon și
aprofundarea studiilor genomice întrezăresc speranța controlului acestei boli,
dar singura șansă de a îmbunătăți supraviețuirea bolnavilor cu cancer de colon
este în prezent diagnosticul precoce, managementul adecvat al fiecărui caz
într-o echipă multidisciplinară și supravegherea activă, sistematică,
postterapeutică a tuturor bolnavilor inventariați într-o bază de date.
Aplicațiile genetice au, de asemenea, un rol deosebit de important pentru
diagnosticul și tratamentul cancerului de colon (5), dar reușita intervențiilor
chirurgicale este esențială. La bolnavii cu afecțiuni colonice precanceroase,
manifestările clinice pot masca instalarea treptată a simptomelor de cancer,
justificându-se astfel dispensarizarea activă prin examen clinic periodic, radiologic
și endoscopic (2, 4, 5).