În urmă cu doi ani, „descopeream“ la Cluj un tânăr dirijor cu adevărat talentat – Cristian Sandu –, pe care apoi mi-am dorit să-l revăd şi în stagiunea bucureşteană, unde lipsa unor baghete de calitate rămâne acută. Şi, „după lupte seculare“, am avut surpriza să fie invitat la pupitrul Orchestrei de cameră Radio, într-un program de mare muzică clasică, deosebit de pretenţios, dificil şi ofertant pentru un... debutant. Dar avantajul experienţei deopotrivă în „simfonic“ şi în operă, precum şi la catedră, s-a resimţit din plin şi în lucrul cu orchestra, şi în relaţia cu soliştii şi corul, şi în maniera de coordonare a acestora, rezultatul fiind o interpretare expresivă, riguroasă şi dinamică, îndelung aplaudată de un public avizat, dar din păcate destul de firav. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

   Arcul evenimentelor de anvergură ce au marcat ediţia XXXVI a Festivalului liric „Timişoara muzicală“ s-a „închis“, la Operă, printr-o premieră de mare strălucire – Adriana Lecouvreur de Cilea, în regia şi scenografia lui Mario de Carlo, care a reuşit şi de această dată să creeze un cadru superb, cu numeroase simboluri şi metafore, deosebit de inspirată fiind ideea fundalului ce reprezintă… sala Operei timişorene, reflectată într-o imensă oglindă, eroina principală rostindu-şi astfel tiradele de celebră actriţă, cu faţa către acel public în care poate ne regăseam, noi cei din sală, treptele pe care urcă Adriana către „scenă“ devenind drumul său spre glorie şi spre nemurire. (...)

    Ediţia XXI a Săptămânii Muzicii Noi s-a vrut şi s-a dovedit a fi atipică, total diferită de cele precedente, începând chiar prin modificarea datelor „tradiţionale“, pentru că s-a desfăşurat, „în premieră“, între 21 şi 29 mai, „săptămâna“ având acum... nouă zile, în care spectacolul a fost în prim-plan, în cele mai diverse forme şi genuri, găzduite şi în spaţii incluse pentru prima oară în circuitul festivalului. (...)

 

   De câţiva ani, iubitorii baletului clasic sunt răsfăţaţi şi la Sibiu cu spectacole deosebite, pentru că în oraş a luat fiinţă o trupă care, finanţată de Consiliul local şi de Primărie, îşi desfăşoară spectacolele la Casa de Cultură, acolo unde, zilele trecute, s-a prezentat noua premieră gândită de entuziastul director Ovidiu Dragoman ca un omagiu adus ilustrului coregraf Oleg Danovski, incluzând Les Sylphides (Chopiniana) pe muzică de Chopin şi Mandarinul miraculos de Bartók. (...)

   Anul acesta, se pare că ZIUA EUROPEI a fost marcată, cel puţin la Bucureşti, prin evenimente mult mai numeroase decât altădată, un prim moment având loc la Parlament, unde, în prezenţa unor membri din corpul diplomatic, dar şi a unui public eterogen, sub genericul „Ambasadorii culturii României salută Europa“, s-a derulat un program eclectic, în organizarea Asociaţiei Partenerilor Diplomaţilor Români, în colaborare cu Camera Deputaţilor, Clubul Lions-Atheneum, sub înaltul patronaj al Ministerului Afacerilor Externe şi al Reprezentanţei Comisiei Europene în România. (...)

   În zilele de Paşti, Orchestra medicilor „Ermil Nichifor“ dirijată, ca de obicei, de Iosif Ion Prunner, a oferit, la Ateneu, un concert mozaicat, aflat prioritar sub semnul romantismului, aspect care mi-ar fi plăcut să se regăsească şi în atmosfera specifică fiecărei partituri abordate. După Uvertura Egmont de Beethoven, parcursă cu acurateţe, o sală (aproape) plină a ascultat Concertul nr. 1 de Paganini, în care solistă a fost tânăra violonistă Ioana Cristina Goicea, preocupată în special de parcursul tehnic, renunţând să urmărească şi elementele expresive, astfel încât întregul demers solistic s-a derulat monocrom şi cumva mecanic, susţinut însă cu precizie de ansamblul care a propus apoi Preludiu la actul III al operei Lohengrin de Wagner, (...)

   În Săptămâna Mare, melomanii bucureşteni au avut prilejul să asculte, pe lângă concertele curente ale stagiunii şi răzleţe spectacole lirice, şi câteva programe dedicate Sărbătorilor de Paşti. Oferite, spre exemplu, la Muzeul Cotroceni, în interpretarea corului „Accustic“ dirijat de Daniel Jinga, propunând un repertoriu atractiv. (...)

   La început de primăvară, Teatrul Liric „Elena Teodorini“ din Craiova a invitat publicul să urmărească o nouă producţie cu opereta „Văduva veselă“ de Lehar, celebră partitură care, în regia imaginată de Arabela Tănase şi scenografia schiţată de Răsvan Drăgănescu, a readus eleganţa şi farmecul saloanelor pariziene de altădată, dar şi atmosfera inconfundabilă a cabaretului, apelând la decoruri sugestive, costume multicolore, un text adaptat chiar de regizoare şi mai ales o mişcare plină de vervă, alertă şi amuzantă.

   Cel puţin ciudat şi atipic, în ultima vreme, Opera Naţională Bucureşti propune mai ales producţii „de foaier“ şi prea puţine spectacole „pe scena mare“, iar când se doreşte implicarea în proiecte speciale, distribuţiile sunt discutabile, deşi, spre exemplu, în campania naţională „Artiştii pentru Artişti“ organizată de UNITER, prin intermediul căreia îşi propune să sprijine financiar artişti vârstnici cu probleme de sănătate, ONB ar fi avut o oportunitate să demonstreze că are montări atractive şi interpreţi demni de un teatru liric naţional, dar vineri, 25 martie, va prezenta I due Foscari de Verdi cu Eugen Secobeanu, din fericire şi cu Sorina Munteanu sau Hector Lopez, dirijor Iurie Florea. (...)

   Ştiam de multă vreme că balerinul Cătălin Caracaş, „născut“ şi crescut în Opera bucureşteană, moştenind pasiunea pentru dans de la tatăl său (excelent balerin, aplaudat de-a lungul deceniilor în roluri performante), apărând, la rândul său, încă de pe băncile Liceului de Coregrafie, în numeroase partituri din marele repertoriu de gen, avea o bogată arhivă pe care o completa cu migală şi dăruire, cu speranţa ca, într-o zi, să poată realiza o imagine completă (sau aproape) a istoriei şi devenirii balerinilor care, începând din 1921 – anul în care Opera a fost instituţionalizată – au conferit strălucire spectacolelor curente, ovaţionaţi deopotrivă în turnee europene memorabile. (...)