Boala psihică clasificată iniţial ca demenţă precoce a fost ulterior rebotezată de psihiatrul elveţian Eugen Bleuler: schizofrenie. Cu toate acestea, se pare că nu avem de-a face cu afecţiuni psihice identice, pentru că prima este dominată de un proces deteriorativ, în timp ce a doua este o „spargere“ a minţii. Comentariile pe această temă sunt centrate pe două cazuri clinice, prezentate de dl dr. Alexandru Trifan la rubrica Portrete fiziognomice. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

   Şcoala franceză de psihiatrie a dus melancolia pe culmi de glorie până în ultimele decenii. Succesul termenului a fost atât de mare încât a fost adoptat şi de romancieri şi în cele din urmă de limbajul cotidian – este adevărat, nu cu ale sale conotaţii alienante, ci exprimând o tristeţe existenţială. Ultimele „prelungiri de serviciu“ au fost menţinute în tratate cunoscute cum sunt, în Franţa, cel al prof. dr. Henry Ey şi, în ţara noastră, al prof. dr. Aurel Romilă. Dar specialiştii de peste ocean, venind cu rapiditate din urmă, au omis din categoria bolilor psihice, în ultimele ediţii ale DSM, melancolia, pensionând-o şi asigurându-i un loc de retragere ca specificant al depresiei majore. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

   Adolescenţa „la prelungiri“ este perioada vieţii care pune în cel mai înalt grad la încercare „flerul“ practicianului, în departajarea tulburărilor mintale de vârtejul firesc şi necesar al evoluţiei către maturitate. Diferenţierea normalului de patologic este dificilă, greşeli putându-se face în plus ori în minus adică psihiatrizare ori neglijare. Un caz ilustrativ prezintă dl dr. Alexandru Trifan la rubrica Portrete fiziognomice. (...)

 

  The fifth decade of women’s life marks a turning-point for frustration wich is promoting a tremendous drive for projection. The paper originally describes a particular form of clinical depressive-paranoid association. (...)

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

Depressive mood associated with insomnia and panic attacks are the most common pattern of affective disturbances in old patients. This paper is opening a debate on whether this psychopathology can be labeled as dysthymia, and on which would be the most suitable medical intervention.

  Sf. Augustin spunea că ştie ce este timpul dacă nu este întrebat, dar că nu poate să răspundă altcuiva care-l întreabă. Neînţeleşi de către tineri, cei care privesc de pe malul Styxului cum se apropie luntrea lui Caron suferă, uneori destul de acut, de un cluster: insomnie, angoasă nocturnă şi depresie matinală. Ei sunt traumatizaţi de spectrul unui irreparabile tempus, adică percepţia unui timp fără întoarcere, care alterează fiinţarea în ceea ce conţine ea în prezent şi în viitor. Iată un astfel de tablou psihic. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

    Una dintre marile provocări de diagnostic în bolile ce au la bază o disfuncţie mintală nocivă o constituie identificarea simptomelor prodromale, precoce, subclinice ale schizofreniei. Dificultăţi majore în această direcţie ridică schizofrenia simplă. Un subdiagnostic clinic al acesteia ar putea fi schizofrenia cenestopată, posibilitate discutată de dl dr. Alexandru Trifan, la rubrica Portrete fiziognomice. (...)

 

   Abstract. An unexpected event of suicide reveals the true semnification of attachment and hostility in an old couple relationship. Relaţie în egală măsură etologică şi antropologică, ataşamentul are în compoziţia sa o mixtură din cele două afecte polare: iubirea şi ura. Acestea din urmă se pot lega, aşa cum se întâmplă în unele convieţuri al căror afect iniţial a fost dragostea, în care ulterior şi-a făcut loc ostilitatea. Cu drept cuvânt, se poate vorbi despre vârstele urii, în sensul că bătrânii rămân legaţi într-o convieţuire strânsă deşi Erosul a dispărut şi a fost înlocuit de agresivitate, adică de Thanatos. În cazul pe care-l prezentăm astăzi, doi bătrâni se detestă cordial, dar rămân strâns legaţi unul de altul, aşa încât se pot „muşca“ în mod repetat; nu sunt despărţiţi decât la dispariţia unuia dintre ei. Surprinzător este însă faptul că deşi ar fi de aşteptat ca supravieţuitorul să respire uşurat, acesta resimte ruperea legăturii ca pe o rană dureroasă, care-l face să-şi pună capăt zilelor. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

   Deşi am fost student al Facultăţii de Medicină din Bucureşti şi extern şi intern al Clinicilor din Capitală, puternica amprentă lăsată de lumea medicală dintr-un mare oraş de provincie mi-a rămas neştearsă în destinul de medic. În special veneraţia pentru clinică dimpreună cu o axiologie şi o etică a personologiei hipocratice şi-au tras esenţa din întâlnirile unui grup de clinicieni care înţelegeau să-şi împlinească destinul ştiinţific şi profesional în orice reper geografic ar fi fost el implantat. Pe fundaţia acestui spirit hipocratic, metropolele regionale şi-au clădit importante facultăţi de medicină care s-au făcut repede cunoscute prin editarea de reviste a căror semnalare se dovedeşte necesară. Aşa este JURNAL MEDICAL BRAŞOVEAN, al cărui număr 3/2010 l-am primit recent la redacţie. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

   Deschizând Conferinţa internaţională cu tema: Schimbarea în psihanaliză, psihanaliza în schimbare, dl Corneliu Irimia, preşedintele Societăţii Române de Psihanaliză (SRP), a arătat că schimbarea este specifică naturii curei psihanalitice în care pacientul îşi transformă nevroza într-o homeostazie psihică. Au loc, în interiorul fiinţei acestuia, fenomene dinamice, reparatorii, iar metabolismul Selfului tinde spre un Sine adevărat, cu care persoana să fie văzută, apreciată, cunoscută. Aşa stând lucrurile, este firească aşteptarea de schimbare în metoda psihoterapeutică freudiană care, este adevărat, a fost la vremea ei primul gen de psihoterapie validă, apropiată de biologie şi medicină, dar a rămas solidificată timp de un secol ,fiind urmată cu sfinţenie de emuli marcaţi de spectrul excomunicării. (...)

    Reuniune de tradiţie pentru Neurologia vasculară din România, Conferinţa Naţională de Stroke (AVC), ajunsă anul acesta la a XIII-a ediţie, constituie un punct de referinţă pentru evaluarea conceptelor, tehnicilor şi metodelor de investigaţie şi tratament în accidentul vascular cerebral. Publicăm o trecere în revistă a progreselor înregistrate recent în acest domeniu, aşa cum au fost ele prezentate în cadrul conferinţei de la Bucureşti, dar şi concluziile ştiinţifice ale manifestării, formulate de dl acad. Constantin Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Stroke şi al reuniunii, într-un grupaj realizat de dr. Alexandru Trifan.  (...)