Abstract. An unexpected event of suicide reveals the true semnification of attachment and hostility in an old couple relationship. Relaţie în egală măsură etologică şi antropologică, ataşamentul are în compoziţia sa o mixtură din cele două afecte polare: iubirea şi ura. Acestea din urmă se pot lega, aşa cum se întâmplă în unele convieţuri al căror afect iniţial a fost dragostea, în care ulterior şi-a făcut loc ostilitatea. Cu drept cuvânt, se poate vorbi despre vârstele urii, în sensul că bătrânii rămân legaţi într-o convieţuire strânsă deşi Erosul a dispărut şi a fost înlocuit de agresivitate, adică de Thanatos. În cazul pe care-l prezentăm astăzi, doi bătrâni se detestă cordial, dar rămân strâns legaţi unul de altul, aşa încât se pot „muşca“ în mod repetat; nu sunt despărţiţi decât la dispariţia unuia dintre ei. Surprinzător este însă faptul că deşi ar fi de aşteptat ca supravieţuitorul să respire uşurat, acesta resimte ruperea legăturii ca pe o rană dureroasă, care-l face să-şi pună capăt zilelor. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.