Ciroza cauzată de alcool este asociată cu spitalizări frecvente și complicaţii fatale, care creează poveri socioeconomice asupra pacienţilor, familiilor și sistemelor de sănătate. Ciroza alcoolică apare la bărbaţii care au consumat zilnic cantităţi mari de alcool timp de 10-15 ani, iar la femei într-un timp mai scurt.

Biomarkerii care sugerează consumul intens de alcool includ enzimele aspartat aminotransferaza (AST), alanin aminotransferaza (ALT), gamma glutamil-transferaza (GGT), volumul corpuscular mediu (MCV), etil glucuronida (EtG) și transferina cu deficit de carbohidraţi (CDT).

CDT este un biomarker pentru consumul cronic de peste 60 g etanol/zi. Limita superioară a normalului (media +2 abateri standard) a fost de 31,9 U/l la femei și de 23,6 U/l la bărbaţi. Nivelurile serice de CDT au fost semnificativ crescute în cazul abuzului cronic de alcool, în funcţie de gradul de afectare a ficatului.

Se poate consuma zilnic, fără riscuri pentru sănătate, o bere de 12 oz (355 ml), un pahar de vin de 4 până la 5 oz (118-145 ml) sau o băutură spirtoasă care conţine 1,5 oz (44 ml) [1 oz = 29,57 ml]. Consumul de băuturi în afara orelor de masă crește de până la trei ori riscul de boală hepatică alcoolică.

Pentru o anumită cantitate de alcool consumat, nivelurile de alcool sunt mai mari la pacienţii vârstnici decât la pacienţii mai
tineri (1). Studiile au confirmat că un consum moderat de vin este asociat cu niveluri plasmatice ridicate de acizi grași polinesaturaţi Omega-3, cu reducerea vâscozităţii sângelui – scăderea numărului și-a agregării trombocitelor și modificări ale nivelului plasmatic al proteinelor de coagulare –, îmbunătăţirea sensibilităţii la insulină, creșterea HDL-colesterolului, inhibând procesul carcinogenetic în 12 tipuri de cancer.

Studiu retrospectiv

Autorii acestui articol au realizat un studiu retrospectiv asupra a 180 de pacienţi, bărbaţi și femei cu vârste medii de 55 de ani, respectiv 48 de ani, internaţi și investigaţi pentru boli hepatice alcoolice.

Din totalul cazurilor investigate, pentru 54 de pacienţi, (reprezentând 30% din cazurile internate în spital, adică 27 bărbaţi și 17 femei), care au fost diagnosticate cu ciroză hepatică alcoolică în ultimii 5-7 ani, evaluările medicale ulterioare au descoperit cancere hepatice într-o proporţie de 6,1%.

Majoritatea pacienţilor cu ciroză hepatică necompensată (70%) au avut un nivel AST crescut, cu valoare medie de 66 U/L (N=5-38 U/L). De asemenea, au avut un raport AST/ALT de 1,36 (N=1,33) și un raport
ALT/AST=0,95. În procesul de carcinogeneză hepatică raportul AST/ALT a crescut la valoarea de 2,64, iar raportul ALT/AST a scăzut la valoarea medie de 0,67.

Markeri ai evoluţiei cirozei spre cancerul hepatic au fost creșterea bilirubinei totale peste 5,6 mg/dL/zi, prelungirea timpului de protrombină (PT), creșterea valorii medii a INR peste 4,53 și hipoalbuminemie sub 1,2 mg/dL. Aproximativ 70% dintre pacienţii cu boală hepatică canceroasă au avut leucocitoză (WBC=13,9x103/µl, SD=2,66) și trombocitopenie (trombocite=133x103/µl, SD=1,91).

Reacţiile leucemoide cu peste 100.000 de globule albe (WBC)/µl în absenţa infecţiei au fost observate la 10% dintre pacienţii cu hepato-carcinom (Tabel).

Funcţia de discriminare a lui Maddrey (MDF), care este calculată utilizând ecuaţia bilirubină totală (mg/dl) + 4,6 x (PT-valoare control a PT), este instrumentul cel mai frecvent utilizat pentru evaluarea severităţii consumului de alcool.

Dacă această valoare depășește 32, mortalitatea în timpul spitalizării curente depășește 50%. În cohorta acestui studiu, MDF a fost calculat în valoare medie de 4,6 x (4,53-1,2) + 5,6, adică 20,91.

Patogeneză

Mecanismele care contribuie la dezvoltarea hepatocarcinomului (HCC) la pacienţii cu ciroză sunt complexe și includ scurtarea telomerilor din cromozomi, activarea căilor care promovează supravieţuirea celulelor tumorale, pierderea punctelor de control ale ciclului celular și activarea oncogenelor.

Modificările epigenetice ale alcoolului includ modificări ale histonelor, cum ar fi modificări ale acetilării, fosforilării, hipometilării ADN-ului și modificări ale diferitelor tipuri de microARN (miARN sau miR). Dereglarea biogenezei miARN a fost găsită în subtipurile HCC nevirale, iar oxidarea etanolului influenţează expresia miR-217, miR-155 și miR-212 (2).

Aldehid dehidrogenaza (ALDH-20) este implicată în cancerele legate de alcool. În plus, supraexprimarea ALDH-urilor (în principal ALDH-1, ALDH-3A1 și ALDH-18A1) conferă celulelor canceroase un avantaj de supravieţuire, deoarece stresul oxidativ rezultat din activitatea metabolică ridicată conduce la generarea de radicali liberi, peroxidarea lipidelor și acumularea de aldehide toxice, care determină proliferarea și supravieţuirea celulelor canceroase.

Abuzul cronic de alcool crește permeabilitatea intestinală, rezultând endotoxină cu circulaţie ridicată care ajunge la ficat prin circulaţia portală. Endotoxina (lipopolizaharidă sau LPS) este recunoscută de complexul Toll-like receptor (TLR)-4 pe macrofagele rezidente sau celulele Kupffer din ficat, ducând la producerea de citokine proinflamatorii, interleukină 6, interleukină 8 și a factorului de necroză tumorală (TNF)-α, producând leziuni la nivelul celulelor hepatice.

Amploarea leucocitozei reflectă severitatea leziunii hepatice. Caracteristicile histologice ale hepatocitelor includ corpii Mallory, mitocondriile gigantice, necroza și infiltrarea de neutrofile în zona din jurul venelor hepatice.

Concluzii

Stilul de viaţă activ și raţional este un element esenţial în prevenirea procesului de carcinogeneză. Boala hepatică depinde nu doar de cât de mult bei, ci și de cum, ce și când bei. Tratamentul hepatitei alcoolice severe se va impune în toate centrele de boli hepatice alcoolice, pentru a preveni apariţia cancerului hepatic.

Citiți și: Molecular Tumor Board, o nouă realitate în medicina personalizată