În ciuda limitărilor materiale ale societăţii din vremea sa, calităţile neobișnuite de clinician și cercetător și viziunea înnoitoare a savantului român Gheorghe Marinescu (1863–1938) în mai toate domeniile știinţei creierului l-au situat printre personalităţile cunoscute și admirate în lumea întreagă. Pe bună dreptate, profesorul Gheorghe Marinescu a fost numit și ambasadorul știinţei medicale românești.

Prima vizită știinţifică în America de Sud

Sud-americanii „l-au iubit și divinizat”, remarca presa vremii. Prima lecţie clinică susţinută la Buenos Aires a avut ca temă „Constituţia umană și studiul temperamentelor”. Apoi, la Rosario, a conferenţiat „Despre structura și funcţiile creierului” și a prezentat demonstraţii de ultramicroscopie. La unele dintre conferinţele sale au participat inclusiv reprezentanţi ai corpului diplomatic, consulii Franţei, Spaniei ș.a. După două săptămâni petrecute la Rosario, a plecat la Cordoba, cea mai veche universitate din Argentina, unde a făcut mai multe demonstraţii clinice, a vizitat instituţii spitalicești și a ţinut conferinţe, remarcabile prin varietatea tematică și aparatul documentar care îi susţineau afirmaţiile știinţifice.
Cea mai importantă revistă medicală argentiniană, „Semana Medica”, i-a oferit o medalie de aur, special turnată, pentru a perpetua în mod concret amintirea atât de puternică despre savantul român în această ţară. Era permanent în centrul atenţiei presei americane, care publica aproape în fiecare zi câte un articol despre Gheorghe Marinescu, despre știinţa și ţara sa.

Sfaturi pentru studenţi

La Rosario a fost așteptat, la sosire, de un număr mare de profesori de la Facultatea de Medicină și de la alte facultăţi din oraș. Surpriza cea mai mare a venit din partea studenţilor, care în momentul acela se aflau în grevă. Cu toate acestea, „studenţii au ţinut să mă salute; au asistat chiar la cursurile mele și m-au poftit în localul lor, spre a le da sfaturi, ceea ce am și făcut”, își amintește Gheorghe Marinescu (România Medicală nr. 3, 1929, pag. 33). Ce le-a spus profesorul? „Le-am spus, între altele, să ia drept model al conduitei lor în viaţă organismul animal, fiindcă astfel se vor convinge că toate elementele organismului lucrează; în organismul sănătos nu există nici grevă, nici parazitism; există o solidaritate armonioasă, o reciprocitate care tinde totdeauna spre un rezultat util. I-am sfătuit să se închidă în biblioteci și laboratoare, adevărate temple ale viitorului. Le-am adăugat la urmă un precept al lui Pasteur: să-și facă în fiecare seară un examen de conștiinţă, întrebându-se: ce am făcut pentru învăţătura mea, pentru patria mea, pentru familia mea? Studenţii au fost înduioșaţi de sfaturile mele și mi-au publicat conferinţa în Presa universitară” (op. cit.).
Orașul Rio de Janeiro l-a impresionat profund pe Gheorghe Marinescu; îl considera unul dintre cele mai frumoase orașe, dacă nu cel mai frumos din lume. Profesorul s-a bucurat pretutindeni de primiri de o înaltă consideraţie, dar și de profundă amiciţie. Departamentul instrucţiei publice a organizat o masă festivă în onoarea sa, la care au participat profesorii Facultăţii de medicină, membrii Academiei, personalităţi ale vieţii știinţifice și culturale. Decanul facultăţii a rostit câteva cuvinte în limba română, iar profesorul Marinescu a răspuns în portugheză.
De fiecare dată, personalitatea profesorului Gheorghe Marinescu era asociată cu cea a României și a originii noastre latine.

A doua misiune știinţifică

Apreciat ca o valoare mondială deosebită, profesorului Marinescu i s-a propus din partea Universităţii Cordoba, în schimbul unei frumoase sume de bani, să facă un angajament pentru cel puţin doi ani și să organizeze laboratoarele de acolo după modelul celor din Europa. Dar, după cum relatează dr. O. Vasiliu în reportajul său (îl însoţise pe profesor în voiaj), „Domnul profesor Marinescu a renunţat la toate aceste tentaţii și onoruri ca să se întoarcă în modestul său laborator care, poate acum, când mulţi savanţi străini și-au exprimat dorinţa să-l viziteze, se va transforma, în fine, într-un institut mai modern și purtând numele savantului căruia îi va datora existenţa și căruia Statul român ar trebui să-i arate mai cu multă mărinimie recunoștinţa pentru admirabila propagandă făcută de dânsul știinţei românești” (op. cit.).
Același medic redă în reportajul său aprecierea unui reputat profesor al Facultăţii de medicină din Montevideo: „Acum treizeci de ani cunoșteam ceva despre România doar din scrisorile reginei Carmen Sylva și, citind pe atunci și revistele știinţifice, am întâlnit, nu rareori, și numele de Marinescu. Atât cunoșteam atunci despre România – frumoasele scrieri ale unei regine și modestul nume al unui român. Azi, numele reginei de altă dată se aude mai rar, în schimb planează peste întreg Universul modestul nume de acum treizeci de ani, care a devenit azi unul dintre principii necontestaţi ai știinţei. Sunt fericit, Domnule Profesor, că pot saluta în persoană pe acest rege al neurologiei, care îmi amintește de o regină a literaturii și de vremuri de altă dată. Și felicit ţara care are norocul să te aibă pe pământul ei” (op. cit.).
La întoarcerea în ţară, la Rio de Janeiro s-a îmbarcat pe același vapor cu savantul francez Emil Sergent, care, după o cordială îmbrăţișare, i-a spus profesorului Marinescu: „«Aţi lăsat în Brazilia cele mai frumoase impresii. Nu se vorbește în Rio de Janeiro decât despre Dumneavoastră și nu există în toată Brazilia nume deasupra lui Marinescu. (...)» Extrem de măgulit, profesorul Marinescu s-a întors către cei din jurul său și le-a spus: «Aceasta îmi face plăcere, nu numai pentru mine, dar mai ales pentru ţară, căci tot ce fac ei pentru mine se repercutează asupra ţării mele»” (op. cit.).

Omagiere la 70 de ani

Cu ocazia împlinirii a 70 de ani, Gheorghe Marinescu a fost din nou sărbătorit. Ceremonia a avut loc în somptuosul amfiteatru al Fundaţiei Carol I în luna iunie 1933 și a fost deschisă de președintele Consiliului de miniștri de atunci, dr. Alexandru Vaida-Voevod.

Profesorului i s-a înmânat volumul jubiliar tipărit în onoarea sa. Au fost rostite cuvântări de omagiere: prim-ministrul, ministrul instrucţiunii publice (P. Gusti), al sănătăţii, reprezentantul rectorului Universităţii, președintele Academiei Române (Ludovic Mrazec), decanul Facultăţii de Medicină (Ion Bălăcescu), profesorii Ion Cantacuzino, P. Niculescu, C.I Parhon ș.a. Cu puţin timp înainte, savantul român primise de la ministrul Franţei la București înalta distincţie „Legiunea de onoare în gradul de comandor”.
Enciclopedia medicală românească (2009) apreciază că Gheorghe Marinescu, prin întreaga sa operă și activitate, interesează nu numai istoria știinţei, ci și istoria gândirii, în general. Pe bună dreptate, Gheorghe Marinescu figurează printre marile figuri ale lumii, a căror comemorare a fost hotărâtă în 1963 de Consiliul Mondial al Păcii.

Recepţia Facultăţii de Medicină din București

„Sâmbătă, 26 ianuarie (1929 n.n.), a avut loc în Amfiteatrul cel mare al Facultăţii de Medicină sărbătorirea ilustrului nostru savant, profesorul Gheorghe Marinescu, în urma călătoriei sale știinţifice în America de Sud, care reprezintă nu numai un succes pentru Domnia Sa, ci o deosebită cinste pentru știinţa și ţara noastră.” Așa începea relatarea despre emoţionanta recepţie dată în onoarea savantului român cu prilejul reîntoarcerii sale în ţară. Au fost prezenţi profesorii Facultăţii de Medicină, medici din București și studenţi, reprezentanţii diplomatici ai Italiei, Spaniei, Portugaliei, Argentinei, Braziliei. Recepţia a fost onorată de prezenţa prim-ministrului de atunci, Iuliu Maniu, și a ministrului de interne, respectiv a ministrului instrucţiei publice, dr. Alexandru Vaida-Voevod și I. Costăchescu. Evenimentul a fost deschis de cuvintele decanului facultăţii, prof. I. Bălăcescu: „Astăzi, marele savant mondial Marinescu este portdrapelul știinţei românești, este gloria neamului românesc, pentru care întreaga naţiune îi datorează recunoștinţă, iar noi, colegii lui, îi adresăm omagiul nostru, pentru că faima mondială a numelui său se revarsă asupra României” (op. cit.).