Am rugat-o pe dr. Carmen Pantiș, coordonatoarea Programului Național de Transplant Bihor și vicepreședinta Colegiului Medicilor din România, să ne împărtășească din „secretele” care au transformat spitalul din Oradea într-un model în ceea ce privește identificarea donatorilor de organe și țesuturi (Redacția).

Echipa de identificare a donatorilor în moarte cerebrală din Spitalul Clinic Județean din Oradea a lucrat, începând din anul 2008, cu pasiune și determinare pentru a promova acest cult al morții cerebrale și finalizarea prin donare și prelevare de organe și țesuturi. Au trecut 17 ani de când Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea – actualmente Spitalul Clinic Județean de Urgență Bihor – are o activitate deosebită, o echipă complexă, formată din medici primari, specialiști, rezidenți și mai ales asistente medicale devotate. 

Cred că unul dintre secretele echipei din Oradea este încrederea care există între medici, dar și încrederea familiei în cadrele medicale ale spitalului. Acestea fac absolut totul pentru a menține un pacient în viață. Doar atunci când moartea cerebrală se instalează și nu mai există absolut nimic de făcut pentru pacient, moartea cerebrală este declarată, iar familia este abordată pentru a obține darul vieții, oportunitatea de a dona organe și țesuturi. 

Abordarea familiei se face întotdeauna de coordonatorul de transplant, după ce medicul responsabil cu identificarea morții cerebrale și medicul curant al decedatului vorbesc cu familia. Discuțiile au întotdeauna loc într-o cameră separată, nu în Terapie Intensivă, nu între aparate și monitoare. 

Cel mai mic detaliu contează

Cel mai important lucru pe care îl urmăresc în discuția cu familia este să văd dacă au înțeles conceptul de moarte cerebrală. Pentru că membrii familiei, în cea mai neagră zi a lor, sunt nevoiți să înțeleagă că ruda lor e moartă și, în același timp, să fie de acord cu donarea de organe și țesuturi. De aceea vreau să mă asigur că familia a înțeles că pacientul nu este în comă, ci este cu moarte declarată a scoarței cerebrale și a trunchiului cerebral, că a înțeles că nu se mai poate face absolut nimic pentru el. 

Dacă discuția decurge bine, în mod normal, familia întreabă care sunt pașii următori. Acel moment este „declicul”, momentul cel mai important, în care fiecare detaliu contează, chiar și nivelul la care stai față de familie. 

Niciodată cadrul medical nu va sta jos și familia în picioare sau invers. Cadrul medical trebuie să fie cât mai aproape de sufletul și de durerea membrilor familiei, să le absoarbă toată durerea, să-i lase să se descarce și abia după aceea să le explice că există această posibilitate de a salva vieți, să le povestească despre posibilitatea ca ruda lor să fie donor de țesuturi și organe.

Colaborarea, element-cheie  în identificarea donorilor

Statistici realizate de colegii noștri din Spania arată că 5% din toate morțile declarate în Terapiile Intensive din România – și în general din toată Europa – sunt morți cerebrale care ar trebui identificate. De aceea, echilibrul dintre specialiști, relațiile foarte bune pe care coordonatorul de transplant trebuie să le aibă cu întreg personalul din spital și, desigur, mobilizarea echipei sunt extrem de importante. Declararea morții cerebrale, obținerea acordului pentru donare și transplant nu pot avea loc în lipsa unei echipe. 

În același timp, coordonatorii de transplant trebuie să fie foarte bine pregătiți și informați. Ei trebuie să identifice întotdeauna dacă un deces este un caz medico-legal, situație în care trebuie să obțină acordul medico-legal pentru prelevarea de organe. 

Totodată, trebuie să acorde suficient timp discuției cu familia, iar dacă aceasta este nehotărâtă, să-i lase timp să se gândească. Identificarea rudei cu putere de decizie în familie este, de asemenea, extrem de importantă. În acest context, este important de menționat că acordul în scris pentru donare de organe și țesuturi poate fi solicitat de la fii, fiice, soră, frate și până la rudele de gradul IV.

Cine poate fi coordonator  de transplant

Atunci când vine vorba despre coordonatorul de transplant, este important de subliniat că acest rol poate fi deținut de medicii primari și specialiști de Anestezie și Terapie Intensivă, de asistenți, dar și de medici din alte specialități. 

Cursurile pe care aceștia trebuie să le urmeze sunt foarte importante. Eu am urmat cursuri de formare în Florența, Barcelona, San Diego, unde realmente am văzut experiența coordonatorilor de transplant din întreaga lume. La Barcelona, de altfel, în cadrul Universității de Medicină, există Școala de management pentru coordonatorii de transplant din întreaga lume. Acesta este și locul unde s-au format mulți dintre coordonatorii de transplant din România.

Da pentru viață! Nu duceți organele cu voi în cer, pentru că cerul știe cât de mare nevoie avem de ele aici, pe pământ.

Vestea extraordinară este că, datorită actualului director al Agenției Naționale de Transplat, dr. Guenadiy Vatachki, în prima săptămână din iunie, la Sibiu, va avea loc un nou curs de TPM – transplant procurement management. În cadrul său, toți coordonatorii noi ai spitalelor clinice acreditate vor avea oportunitatea să-și îmbunătățească toate cunoștințele și metodele de abordare și discuție cu familiile potențialilor donori. 

La final, însă, aș dori să subliniez că nimic din ceea ce facem nu ar fi posibil fără acordul familiilor de a accepta donarea de organe și țesuturi ale celor dragi, pentru a-și ajuta semenii. Nu există un alt dar mai nobil și mai altruist față de semenii noștri decât acesta. Pentru că, așa cum spunea Albert Pike, „ce-am făcut pentru noi înșine moare odată cu noi, ceea ce facem pentru ceilalți rămâne și este nemuritor”.