Aducerea unui copil pe lume reprezintă atât unul dintre cele mai
promovate deziderate sociale și tradiționale, cât și o modalitate de împlinire
morală. Viitorii părinți consideră etapa întemeierii familiei drept o obligație
a vieții adulte.
Tinerele generații amână tot mai mult, din considerente
preponderent financiare, acest pas important. Ritmul alert al vieții, dorința
de realizare profesională, stresul cotidian, poluarea sau vârsta înaintată a
mamei pot afecta fertilitatea cuplului. Putem lua în considerare instalarea
unui cerc vicios, în care stresul și dezechilibrul emoțional devin atât cauze,
cât și efecte.
În prezent, tot mai multe cupluri se confruntă cu
imposibilitatea de a avea un copil. Infertilitatea este o problemă de
actualitate și poate duce la schimbări radicale în viața cuplului în plan
social, profesional și familial.
Infertilitatea feminină poate fi rezultatul unor conflicte
interioare profunde. Pot să apară blocaje de ordin emoțional din cauza
anxietății legate de naștere sau de modificările fizice ce pot fi ireversibile.
De asemenea, sursele apariției acestor blocaje pot fi îndoieli în privința
capacitații de a crește un copil, rejectarea și lipsa afectivității pe care
le-au simțit viitoarele mame în perioada copilăriei lor, o educație rigidă
primită din partea părinților, situațiile conflictuale și dezechilibrele
emoționale din cadrul cuplului.
Consecințele negative ale infertilității variază de la
anxietate, depresie, sentimente de inutilitate, incapacitate, până la
instabilitatea relației de cuplu și izolarea socială a ambilor parteneri.
Bărbații, de exemplu, vor confunda ușor diagnosticul de sterilitate cu cel de
impotență. Femeile se pot percepe ca fiind disfuncționale, iar asocierea
fertilității cu simțul feminității poate da naștere unor sentimente de
inadecvare sau de lezare a identității sexuale.
Vulnerabilitatea ce planează asupra simbolisticii maternității
și sexualității este întreținută chiar de tratamentul infertilității, care le
răpește partenerilor spontaneitatea, relaxarea și plăcerea actului sexual în
sine, din cauza contactelor programate în funcție de ovulație. Nu rare au fost
cazurile în care, bărbații, în încercarea de a procrea conform indicațiilor, au
experimentat disfuncții erectile, iar femeile o scădere a libidoului. Acesta
este un afront direct adus stimei de sine, iar acceptarea acestei condiții va
fi cu atât mai greu de atins cu cât partenerul fertil poate alege să se
reorienteze către altă persoană.
Atunci când nu există cauze medicale sau tratamentul întârzie să
dea rezultate, este bine ca problema infertilității să fie abordată și din
punct de vedere psihologic. Intervenția prin psihoterapie poate ajuta cuplul să
facă față stresului cauzat de infertilitate, să gestioneze emoțiile generate de
evenimentele viitoare și de tratamentele aplicate, ce pot fi, uneori, invazive.
Terapia se poate face individual, dar poate avea loc și în
cadrul grupurilor de suport, unde, într-o atmosferă destinsă, cuplurile ce trec
prin aceeași experiența își pot împărtăși propriile trăiri, emoții, temeri. În
timpul tratamentului, partenerii implicați trec printr-o perioadă puternic
încărcată emoțional, ce le poate afecta viața socială, activitatea
profesională, dar și viața de cuplu. Exprimarea liberă a propriilor emoții și a
propriilor experiențe îi va ajuta să-și dezvolte abilitățile de comunicare și
să-și reducă anxietatea și incertitudinea.
Infertilitatea reprezintă o traumă psihologică, iar cei
implicați solicită ajutor medical de specialitate, ignorând de multe ori latura
emoțională, problema infertilității axându-se în principal pe aspectele
medicale. Consilierea psihologică deține un rol important și reprezintă un
proces ce ar trebui să se desfășoare pe tot parcursul tratamentului medical.
Psihoterapeutul îi poate face pe parteneri să înțeleagă legătura dintre minte
și corp și faptul că, uneori, dezechilibrele la nivel organic pot fi determinate
de stările emoționale.
