Pentru medici, vârsta de pensionare, vârsta până la care continuă activitatea profesională și vârsta la care încetează orice activitate profesională sunt trei repere importante, diferite ca semnificaţie și ca importanţă. Pentru pensionarea medicilor, în general, și a medicilor cu titluri profesionale și știinţifice semnificative au fost mereu prevederi legale particulare. Vârsta de 70 de ani are o semnificaţie aparte pentru că este fixată de legiuitor ca o limită de vârstă a permisivităţii în exercitarea profesiilor medicale. Mai mult chiar, în conceptul promovat în România, această vârstă poate însemna totodată și blocarea accesului la anumite funcţii în zona profesională. O atitudine de-a dreptul dușmănoasă! Se mai și vorbește la noi despre înăsprirea condiţiilor de ordin medical pentru prelungirea valabilităţii permisului de conducere auto pentru asemenea vârste. Asta, chiar dacă vedem cu toţii că cele mai multe și mai grave accidente de circulaţie sunt provocate de șoferi tineri, fără experienţă, nu de vârstnici.

Prevederi discriminatorii

Se structurează încet-încet o sumă de prevederi legale discriminatorii. Pentru un medic ajuns cu bine la respectabila vârstă de 70 de ani, momentul devine o provocare. Va reuși oare să accepte cu resemnare limitările impuse sau se va simţi frustrat? Anii de activitate medicală înseamnă acumulare de experienţă, iar sistemul de sănătate, pacienţii, în primul rând, au nevoie de medici cu experienţă. Totuși, cineva decide că nu avem nevoie de acea experienţă. Sunt spitale și unităţi medicale care au un deficit acut de cadre medicale. Medicii care doresc și au o stare de sănătate care să le permită exercitarea profesiei ar putea aduce un ajutor substanţial în sistemul de sănătate și ar putea și ei să-și suplimenteze veniturile din pensiile care nu sunt pensii speciale.

Putem să-i vedem în jurul nostru pe medicii seniori cu ce pensii sunt nevoiţi să-și ducă zilele. Nu sunt multe specialităţi medicale în care specificul activităţii și încadrarea în muncă le conferă la pensionare o pensie onorabilă pentru condiţia de medic. Pe de altă parte, pentru servicii medicale compensate în sistemul de asigurări de sănătate nu există facilităţi dedicate medicilor. Însă, alte categorii profesionale din afara sistemului de sănătate beneficiază de servicii medicale asistate public mult mai „prietenoase”. Unul dintre cele mai dificile și delicate momente pentru un medic la vârsta de 70 plus este acela în care ajunge să aibă el nevoie de servicii medicale.

Există viaţă și după 70 de ani

Continuarea activităţii în domeniile știinţific și academic este posibilă în anumite condiţii. În baza legislaţiei în vigoare, senatele universităţilor au competenţe generoase prin care îi pot menţine pe membrii seniori în activităţile universităţilor, dar opţiunea aleasă este aceea de a limita la vârsta de 70 de ani continuarea activităţilor. În universităţi din alte ţări nu există astfel de cutume, iar medici-profesori activi chiar și la vârsta de 80 de ani sunt ceva obișnuit. Limitări artificial și abuziv impuse pentru vârstă nu găsim nici în alte domenii de activitate, inclusiv în viaţa publică și politică din ţări spre care privim cu respect și 
consideraţie pentru ceea ce reprezintă ele în lume. Realizările din cele câteva decenii de activitate sunt o realitate de care mulţi au beneficiat și acest lucru înseamnă respect pentru acești oameni, iar pentru ei – sentimentul împlinirii. 

Cu ani în urmă, l-am întrebat pe un medic-profesor universitar pensionat de câţiva ani cum se simte. Mi-a răspuns zâmbind că este un învingător! Se simţea împlinit pentru tot ce reușise să facă până atunci, dar și pentru că ajunsese să cunoască viaţa de după vârsta de 70 de ani. Să oferim o binemeritată apreciere și recunoștinţă pentru toţi acești seniori care au fost pentru noi colegi de muncă, dascăli și mentori. Dacă vor și dacă sănătatea le permite, trebuie lăsaţi să mai lucreze. Iar dacă sunt pacienţii noștri, să-i tratăm cu respectul și consideraţia cuvenite.