Despre simptomele cancerelor urologice, despre recidive, mituri, dar și despre intervențiile urologice asupra acestor tipuri de cancer primim explicații de la conf. dr. Cătălin Baston, specializat în Chirurgie Oncologică Urologică și în Transplantul Renal.

Conf. dr. Cătălin Baston este medic primar urolog cu o carieră de peste două decenii dedicată chirurgiei urologice, uro-oncologiei și transplantului renal. Activează în cadrul Institutului Clinic Fundeni, unde este membru al echipei de transplant renal încă din 2001, având responsabilități atât în coordonarea intervențiilor chirurgicale, cât și în monitorizarea pacienților cu patologii complexe, fiind în prezent șeful echipei de transplant renal din cadrul Institutului precum și membru în cadrul comitetului științific al Agenției Naționale de Transplant. Este specializat în chirurgia onco-urologică și reconstructivă complexă având un număr foarte mare de operații realizate inclusiv în echipă mixtă (cu colegi specializați în chirurgia cardio-vasculară pentru tratarea pacienților cu tumori renale cu extensie cavo-atrială).

El oferă consultații și în cadrul UroCare 360, centrul de expertiză urologică din cadrul Enayati Medical City, unde pacienții găsesc, într-un singur loc, medici urologi cu supraspecializări clare pe patologii diferite, dar complementare.

Care sunt cele mai importante semne si simptome pe care bărbații le ignoră frecvent?

Prezența sângelui în urină - este semnalul numărul 1. Urina poate fi rozalie, roșie sau mai închisă la culoare; uneori apare o singură dată și dispare pentru săptămâni întregi. Multe persoane cred că a fost ceva trecător, mai ales dacă hematuria nu e asociată cu durere. Poate ascunde o tumoră de vezică urinară, cancer renal sau un cancer de prostată mai avansat.

Tulburări micționale: jet urinar slab, întrerupt, nevoia de a urina des, mai ales noaptea, senzația de vezică golită incomplet. Aceste simptome pot ascunde un cancer de prostată sau de vezică urinară.

Senzație de greutate sau o modificare în scrot. Un testicul care se simte mai greu decât celălalt, apariția unui nodul sau o acumulare bruscă de lichid, fără durere asociată – sunt simptome care pot ascunde un cancer testicular. Este cel mai frecvent cancer la bărbații tineri (15- 35 ani).

Disfuncția erectilă apărută brusc: acesta este un subiect tabu, pus  pe seama stresului sau a oboselii cronice – și aceasta poate ascunde un cancer de prostată.

Scăderea în greutate inexplicabilă, fără dietă, starea cronică de oboseală care nu trece după odihnă, febra inexplicabilă în platou, fără semne de infecție, șamd.

În concluzie, nu aștepta durerea! Există multe alte semne, uneori subtile, care trebuie să determine un bărbat să ajungă la medic. Depistarea precoce face diferența între un tratament curativ, simplu, și terapii de lungă durată, mai puțin eficiente.

Care sunt cele mai frecvente tipuri de cancer urologic pe care le întâlniți și prin ce diferă ele ca evoluție și abordare chirurgicală?

Cele mai frecvente tumori urologice la bărbați sunt, în ordine, cancerul de prostată, cancerul de vezică și cancerul renal. Cancerul testicular, deși mult mai rar la nivelul populației generale, este cel mai frecvent cancer la bărbații tineri (15- 35 de ani). Să vorbim puțin despre fiecare în parte.

Cancerul de prostată

Este cel mai frecvent cancer la bărbați. Se estimează că anual sunt diagnosticate peste 10.000 de cazuri noi în România.

Multe forme sunt non-agresive și pot rămâne limitate la prostată ani de zile fără simptome majore, dar există și forme agresive, care pot metastaza rapid la oase și ganglioni.

Abordarea chirurgicală constă în prostatectomia radicală - adică îndepărtarea completă a prostatei și a veziculelor seminale (se poate efectua clasic, laparoscopic sau robotic).

De asemenea, supravegherea activă reprezintă o atitudine rezervată pentru formele foarte puțin agresive, care uneori nu se operează imediat, ci se supraveghează strict.

 Cancerul vezical

Este puternic asociat cu fumatul și expunerea la diverse substanțe chimice. În România, cancerul de vezică urinară reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, fiind printre cele mai frecvente tipuri de cancer diagnosticate la bărbați. Anual se diagnostichează peste 2500 de cazuri noi.

Se împarte în două categorii distincte din punct de vedere evolutiv și terapeutic. Non-invaziv muscular: crește în interiorul vezicii și nu invadează stratul muscular, dar recidivează des. Tratamentul constă în rezecție transuretrală a formațiunii tumorale și, în funcție de anumiți parametri, se poate asocia chimioterapie sau imunoterapie instilațională, precum și un program de urmărire de minimum 5 ani, dar în general acești pacienți trebuie urmăriți toată viața.

Invaziv muscular: pătrunde în peretele muscular al vezicii urinare, este agresiv și are risc mare de metastazare. Tratamentul constă în cistectomie radicală și necesită reconstrucția unei noi căi de eliminare a urinei.

Cancerul renal

Apare adesea incidental, descoperit la o ecografie de rutină. Poate crește mult timp fără simptome. Are potențial de a invada vasele de sânge (vena renală, vena cavă inferioară) și de a metastaza în plămâni sau oase.

Tratamentul constă în nefrectomie parțială, operație în care se îndepărtează doar tumora, păstrând restul rinichiului sănătos, operație ce se poate efectua în stadii incipiente, adică tumori de până la 7 cm, limitate la rinichi.

Se poate practica și nefrectomia radicală, operație în care se îndepărtează întreg rinichiul împreună cu tumora, cu grăsimea din jur și, uneori, cu glanda suprarenală. În cazul tumorilor cu extensie venoasă în vena cavă inferioară, în funcție de mărimea trombusului ți nivelul acestuia, se efectuează operații complexe pentru îndepărtarea în totalitate a tumorii de la acest nivel.

Cancerul testicular

Este cea mai frecventă formă de cancer în rândul bărbaților tineri, cu vârste cuprinse între 15 și 35 de ani. Din fericire este considerat unul dintre cele mai vindecabile tipuri de cancer, chiar și în stadii avansate.

Abordarea chirurgicală constă în: orhidectomia radicală inghinală pentru testiculul afectat; limfadenectomia retroperitoneală, care este necesară uneori pentru îndepărtarea ganglionilor din abdomen daca boala s-a extins la acest nivel.

Care sunt semnele unei eventuale recidive și cum poate pacientul să le recunoască din timp?

Semnele unei recidive (adică revenirea cancerului) depind foarte mult de tipul de cancer urologic pe care l-a avut pacientul și de locul în care boala tinde să revină (local sau la distanțăm prin apariția unor metastaze).

Recidiva în cancerul de prostată

Adesea, recidiva este biochimică, adică se vede la analize cu mult timp înainte de a apărea simptome. Semnalul principal este creșterea nivelului PSA în sânge după ce acesta scăzuse inițial la valori minime post-tratament. De aceea, controalele periodice sunt vitale.

Dacă boala avansează, pot apărea o serie de simptome cum ar fi: dificultăți la urinare, semn în general de recidivă locală; dureri osoase persistente, semn că boala s-a răspândit la oase; scădere în greutate nejustificată.

Recidiva în cancerul vezical

Cancerul vezical are una dintre cele mai mari rate de recidivă locală. Semnele de alarmă sunt următoarele: hematuria (adică urinarea cu sânge), cel mai frecvent semn de recidivă, chiar dacă apare o singură dată sau urina este doar rozalie; simptome iritative cum ar fi nevoia de a urina des, brusc instalată, durerea sau arsura la urinare; dureri pelvine sau de spate dacă tumora este voluminoasă și obstruează unul sau ambii rinichi.

Recidiva în cancerul renal

Poate reveni local, în loja de nefrectomie, în celălalt rinichi sau la distanță, prin apariția unor metastaze (oase, plămâni).

Semnele de alarmă sunt: tusea persistentă, tuse cu sânge (hemoptizie) cauzată de apariția metastazelor pulmonare; dureri osoase sau fracturi apărute la traumatisme minore, cauzate de apariția unor metastaze osoase; durere în flanc sau palparea unei mase în abdomen, semn de recidivă locală; oboseală cronică, pierderea poftei de mâncare, stare febrilă în platou fără alte semne de infecție.

Recidiva în cancerul testicular

Deși rata de vindecare este mare, recidiva poate apărea, cel mai adesea în primii doi ani de la diagnostic.

Semne de alarmă: umflarea ganglionilor limfatici din abdomen , la baza gâtului; dureri de spate cauzate de ganglionii măriți; tuse persistentă, uneori cu dificultate la respirație; mărirea sânilor sau sensibilitate mamelonară datorate unor modificări hormonale induse de tumoră; modificări la celălalt testicul

Diagnosticul precoce al unei eventuale recidive nu se bazează doar pe simptome, ci pe o monitorizare activă. Nu sări peste controale, deoarece cele mai timpurii recidive sunt asimptomatice și se diagnostichează imagistic sau biochimic. Este important să respecți calendarul de urmărire, să monitorizezi atent orice semn discret și să discuți  cu medicul curant.

Care este cel mai mare mit despre cancerul urologic pe care ați vrea să îl demontați ?

Probabil că cel mai mare mit ar fi „Dacă nu mă doare nimic și nu am simptome evidente, înseamnă că sunt sănătos”. Acest mit este principalul motiv pentru care mulți bărbați ajung la medic în stadii avansate. Realitatea este complet diferită: cancerul este mut la început. Astfel, în stadiile incipiente, când boala este cel mai ușor de vindecat, cancerul nu doare. O tumoră renală poate să crească asimptomatic până la 10 cm sau mai mult, fiind descoperită incidental, în cursul unor investigații pentru alte probleme de sănătate. În cancerul de prostată crește nivelul PSA în sânge cu mult timp înainte de apariția simptomelor.

Un alt aspect al acestui mit este legat de urinarea cu sânge fără durere, foarte mulți bărbați considerând că este secundară unei răceli sau efortului fizic. Faptul că nu doare este, paradoxal, un semn mai îngrijorător decât dacă ar durea.

Alte mituri frecvente care merită demontate ar fi:

Cancerul urologic este o boală a bătrâneții. Deși riscul crește cu vârsta pentru prostată și vezică, cancerul testicular este cel mai frecvent cancer la bărbații tineri (între 15 și 35 de ani). Ignorarea unui nodul testicular la 20 de ani, pe motiv că sunt prea tânăr să am cancer, este o greșeală gravă. De asemenea, există o tendință observată în foarte multe patologii, nu numai cea urologică, de a diagnostica cancere la vârste din ce în ce mai scăzute.

Tratamentul înseamnă automat sfârșitul vieții sexuale și scutece pentru tot restul vieții. Aceasta este marea frică a bărbaților legată de operația de prostată. Astăzi, cunoștințele acumulate, precum și tehnicile de nerve-sparing, permit multor pacienți să își recupereze erecția și continența urinară complet după o perioadă de recuperare, care se poate întinde până la 18 luni pentru incontinență și până la doi ani pentru disfuncția erectilă. Nu este o sentință definitivă.