Visul a fost tema
principală a Congresului Uniunii Mondiale a Scriitorilor Medici de anul acesta,
într-o abordare cum altfel decât… multidisciplinară. În cadrul de vis de la
poalele Alpilor elveţieni, printre chiparoşi, măslini, leandri şi palmieri,
autorii-medici au abordat subiectul, în urmă cu două luni, din perspectivă
neuropsihologică, psihanalitică, spirituală şi filosofică. Congresul Uniunii
Mondiale a Scriitorilor Medici (UMEM) este un eveniment anual ajuns la cea de a
57-a ediţie, care are în fiecare an o altă gazdă, anul acesta fiind vorba de
Elveţia. Sediul de bază al reuniunii a fost oraşul Locarno, iar unele părţi ale
programului au avut ca loc de desfăşurare Ascona, situat la patru kilometri
distanţă.
Limba congreselor este
franceza, iniţiativa înfiinţării federaţiei societăţilor naţionale care este
UMEM aparţinând Franţei (1956); a doua limbă este germana, urmată de engleză.
Însă autorii pot alege să-şi prezinte creaţiile şi în limba nativă, pentru
sonorităţile specifice. Deşi toată această diversitate ar putea sugera un „turn
al lui Babel“, dimpotrivă, se realizează o bună înţelegere, pe linia unui
multilingvism din care toţi participanţii au de învăţat.
Tema congresului, „Le
rêve“, în formularea sa completă „Les
rêves évéillés et ceux qui meurent“ (Visele trezite şi cele care mor*), a
fost propusă de subsemnatul la precedenta întâlnire de la Lisabona şi acceptată
de Comitetul director. Lucrările prezentate – proză, fragmente de roman,
nuvele, schiţe, eseuri, memorialistică şi versuri s-au înscris acestei teme,
existând evident şi sesiuni varia de
lecturi libere.
Cei
60 de participanţi au reprezentat societăţile naţionale de profil din următoarele
ţări europene: Franţa, Germania, Italia, Bulgaria, Polonia, România, Portugalia,
Anglia, Elveţia, precum şi din America de Sud – Ecuador şi Africa – Mozambic.
Fiecare
congres are o anumită particularitate prin creaţiile prezentate şi ceea ce
poate fi remarcat ca o caracteristică a acestei întâlniri este paleta largă de
abordări chiar în cadrul temei principale. Visul sugerează autorilor subiecte
de inspiraţie narativă şi lirică, 
abordări din perspectivă neuropsihologică,
psihanalitică, spirituală şi filosofică. Participanţii au putut audia lecturi
cu subiecte de filosofie, teologie, sociologie, politică, etnologie, interferenţe
medicină-cultură, psihologie, psihanaliză, istorie, memorii de călătorie,
futurologie.
Dincolo
de a rămâne cantonaţi într-un registru liric, confesiv şi intim, medicii
scriitori se angajează prin scrisul lor ca militanţi
sociali în slujba unor idealuri. Drepturile omului, educaţia civică şi
morală, lupta împotriva discriminării, sărăciei şi ignoranţei şi, evident,
educaţia pentru sănătate sunt idealuri pentru care lupta se dă având la îndemână
autoritatea şi prestigiul social al medicului (în societatea noastră în scădere
din cauze ce se cer a fi analizate) şi instrumentul specific – talentul
scriitoricesc.
Programul
reuniunii a inclus trei sesiuni de proză şi două sesiuni de poezie, acestea din
urmă programate ca „soirée de poésie“
şi desfăşurându-se în locuri alese de organizatori pentru atmosfera adecvată
rostirii de versuri – muzeu, restaurant cu profil tradiţional local situat în
munţi, la 1.500 m altitudine, o sesiune de lecturi libere (corespunzătoare
sesiunii de „varia“ la întâlnirile cu teme medicale) şi, în sfârşit, programul
de vizite „de cunoaştere şi documentare“, echivalentul programului social din
întâlnirile medicale şi care, în cadrul reuniunilor medicilor scriitori, fac
parte din ordinea de zi a congresului. Fiecare ţară organizatoare şi-a prezentat
în cadrul acestui program cultura, tradiţiile, monumentele naturii, muzeele şi
expoziţiile, siturile arheologice, monumentele religioase, mânăstirile şi
bisericile. În cazul Elveţiei, ţară a munţilor prin excelenţă, am participat la
excursii cu funicularul şi telefericul. Organizatorii au oferit participanţilor
şi o croazieră pe lacul Maggiore şi tururi ghidate ale oraşelor Locarno şi
Ascona. Frumuseţea naturii acestor locuri, ambianţa de linişte favorabilă
reveriei şi meditaţiei, pitorescul localităţilor presărate la poalele Alpilor şi
pe malul maiestuosului lac adună turişti din toată lumea şi, printre aceştia,
scriitori, poeţi şi pictori care vin să-şi petreacă aici vacanţele şi să creeze
inspiraţi de atmosfera acestor locuri.
Prozatorii
s-au înscris cu o paletă largă de subiecte şi de genuri literare, iar unii
dintre ei au citit şi versuri, în cadrul sesiunilor de poezie. Între genurile
literare abordate s-au numărat schiţele, nuvela şi romanul, din care s-au citit
fragmente. Câteva titluri, bine alese, ar putea fi sugestive pentru conţinut,
transcrierea titlului în limba oficială a congresului fiind mai potrivită decât
o traducere: Rêve – cauchemar (Vis-coşmar,
fragment de roman) Hanspeter Padrutt, Elveţia, Rêvérie du jour (Reverie diurnă) – Barbara Jordan, Germania, La vie est-elle un rêve? (Este viaţa un
vis?) – Guillermo Alvarez, Ecuador, Rêve
de sentier (Visare drum) – David Kuntzler, Elveţia, Un rêve (Un vis) – Marie Bot-Excluse, Franţa, Il est permis de rêver (Este permis să visezi) – FranÎoise
Verrey-Bass, Elveţia. Alte texte s-au înscris într-o abordare mai mult ştiinţifică,
visul prezentând încă unele necunoscute privind mecanismele fiziologice.
Astfel
de abordări – fiziologice, psihologice, psihanalitice – au fost cele prezentate
de prof. dr. Jean-Claude Turpin (Franţa): Le
rêve (Visul). Dincolo de mecanismele neurofiziologice, autorul a încercat
să schiţeze răspunsuri la întrebări precum: Care sunt sursele visului? Care
sunt conţinuturile? Care le sunt funcţiunile? Care este semnificaţia? În sfârşit,
o trecere în revistă a mesajelor viselor în diverse culturi şi cum i-au ajutat
visele în creaţia lor pe Descartes, Poincaré şi Baudelaire au reprezentat
interfeţele ştiinţelor neuro-psiho-fiziologice cu filosofia, cultura,
literatura.
O
altă lucrare care s-a impus în acest mod de abordare a aparţinut compatriotului
nostru dr. Alexandru Trifan, secretar literar al Societăţii Medicilor Scriitori
şi Publicişti din România – Féerie rêvé
et fantasme chez l’enfant (Feerie visată şi fantasmă la copil), prezentată de subsemnatul, o analiză
din perspectivă în special psihanalitică, urmărită cu interes de participanţi.
Lucrarea a desprins
opinia că fantasmatizarea la copil nu este de natură
psihopatologică ci, dimpotrivă, este benefică dezvoltării gândirii, construirii
personalităţii şi găsirii identităţii sale psihologice, argumentele provenind
din datele neuro-psihologice, datele introspective, eseurile şi ficţiunile
literare şi din propria experienţă profesională a autorului.
Alte
creaţii prezentate în secţiunile de proză au adus în atenţia participanţilor
problematici sociale, reflexii despre culturi şi tradiţii în diferite comunităţi,
influenţa acestora asupra sănătăţii. Abraham de Voogd (Franţa) lansează, în
eseul său intitulat „A quelle humanité
rêve-t-on?“ (La ce fel de umanitate visăm?), interogaţii şi reflexii asupra
evoluţiilor noii civilizaţii, pe care o numeşte a „Mediatizării“, care a urmat
precedentelor, adică celei a „Luminii“ (siècle
de Lumière) şi celei a „Ştiinţelor“. Printre altele, analizează noua „Théorie du genre“ (Teorie a genului) şi
una din tezele puse în circulaţie, controversată, şi anume „mariage pour tous“
(căsătorie pentru toţi), cu referire la mult dezbătuta căsătorie între
persoanele de acelaşi sex.
Prof.
dr. Helder Martins (Mozambic) a adus în discuţie în lucrarea sa „Santé, Tradition et Culture – quelques
reflexions dans le contexte Mozambicain“ (Sănătate, tradiţie şi cultură –
câteva reflecţii în context mozambican), particularităţi ale acestei ţări
africane, puternica influenţă (nu totdeauna benefică) a tradiţiilor şi culturii
asupra sănătăţii. Roland Noel (Franţa) în comunicarea sa „Les rêves qui se réalisent et ceux qui s’evanouissent“ (Visele ce
devin realitate şi cele ce se pierd) a prezentat o trecere în revistă a
„visului“ în operele unor mari personalităţi ale medicinii şi culturii:
Hipocrate, Shakespeare, Verlaine, Freud, Martin Luther King.
În
sfârşit, o altă lucrare prezentată de prof. dr. Peter Wise (Anglia) a adus în
prim-plan o latură mai puţin cunoscută a marelui fiziolog Claude Bernard, medic
dar şi scriitor, în comunicarea sa: „Claude
Bernard – Médicien, et surtout litteraire“ (Medic, şi mai ales om de
litere). Autorul celebrei şi clasicei „Introduceri în studiul medicinii
experimentale“ a publicat vodevilul „La
Rose du Rhone“ (Trandafirul Rhonului), prezentat cu succes pe scenele din
vremea sa. Talentul său literar transpare şi în lucrările ştiinţifice
publicate. Autorul comunicării şi-a prezentat cartea „A matter of doubt – the novel of Claude Bernard. Un defi sans fin“ (Sub
semnul îndoielii, romanul lui Claude Bernard. O provocare fără de sfârşit) –
despre viaţa romanţată a lui Claude Bernard.
Programul
congresului a inclus, ca de obicei, şi alte manifestări literare şi artistice:
prezentări de carte beletristică scrisă de participanţi, reviste editate de
unele din societăţile naţionale prezente, un recital de muzică de jazz susţinut
de un coleg elveţian, autor şi al pieselor prezentate, în sfârşit, câteva lucrări
de artă plastică, ale unor colegi: Maria das Dores Borges de Sousa
(Portugalia), David Künzler (Elveţia), Sergio Marengo, fotografie artistică
(Elveţia).
S-a
aprobat adeziunea la UMEM a unei noi societăţi naţionale, cea a „Medicilor
Scriitori şi Artişti Mozambicani“, deschisă tuturor celor ce vorbesc limba
portugheză; a fost prezentat statutul şi programul de activităţi, între acestea
– un viitor congres al medicilor scriitori de limbă portugheză (Portugalia,
Brazilia, Anglia, Guineea-Bissau, Macao) la Maputo, data urmând să fie stabilită
şi comunicată în perioada următoare.
Un
alt punct important al ordinii de zi a fost stabilirea ţării organizatoare
pentru Congresul al 58-lea din 2014, a datei de desfăşurare, precum şi a temei.
Dintre
propuneri, printre care Franţa, Germania, Ecuador, România (sugestiile pentru ţara
noastră au venit din partea Elveţiei, Mozambicului, Franţei, dar au fost
declinate motivat de subsemnatul), Comitetul Director a votat în favoarea
Germaniei, oraşul ales fiind Leipzig, iar perioada de desfăşurare 24–28
septembrie 2014. Privind tema, dintre cele două propuneri, La Memoire (Memoria) şi L’Humanisme
dans l’ère technologique – QuoVadis (Umanismul în era tehnologică – Quo
Vadis), a fost aleasă cea din urmă.
