Vulnerabilitatea aparatului psihic ce are drept conţinut scăderea semnificativă a rezilienţei apare dacă în perioada dezvoltării copilărie-pubertate acţionează traume existenţiale prelungite. Printre acestea se numără dubla legătură cu rigiditatea parentală inanică, inechitatea oglindirii Sinelui etc. Metapsihologic, vulnerabilitatea apare în cazul unui Eu debilitat prin clivaj, consecinţă şi efect al şocurilor psihotraumatice. Desprinderea prin spargere a unui fragment de Eu îl lasă, după detaşare, inapt în a-şi mai îndeplini în bune condiţiuni funcţia de testare a realităţii. Fragmentul detaşat devine complex şi se deplasează în inconştient pe o orbită autonomă, atrăgând proiecţiile şi angoasele paranoide apărute ca urmare a prăbuşirii catastrofale a rezilienţei.

   Acest mod de a aborda psihiatria din direcţia existenţială este ilustrat de următorul caz clinic. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.