Riscurile materne

     La pacienta gravidă, riscurile examinării IRM sunt egale cu acelea ale unei femei fără sarcină. Un aspect important de luat în considerare la femeia gravidă este poziționarea acesteia în aparatul de rezonanță magnetică, deoarece un uter gravid de săptămână mare poate provoca hipotensiune arterială prin compresia venei cave inferioare. Din acest motiv, așezarea subiectului de examinat se va face în poziție laterală oblică sau în decubit lateral.

Riscurile neonatale sau fetale

Primul trimestru

     S-a discutat îndelung despre benefici­ile și riscurile examinării femeii însărcinate în primele trei luni. În acest sens s-au făcut numeroase studii pe animale, urmărind efectele asupra creșterii și eventualele malformații. În Anglia, Comitetul național de protecție radiologică atenționează asupra prudenței în indicațiile IRM la femeia însărcinată în primele trei luni. Ghidurile Colegiului american de radiologie nu fac diferențe între trimestrele de sarcină în vederea investigării IRM, cu condiția ca beneficiile să fie net superioare riscurilor. Datele despre investigarea prin rezonanță magnetică a femeii gravide nu sunt suficient documentate pentru precizarea riscului adevărat în cazul expunerii în primul trimestru, în raport cu dezvoltarea fătului. Din acest considerent, IRM-ul se va utiliza doar în cazuri speciale de indicații materne, în niciun caz pentru diagnostic prenatal.

Trimestrele al doilea și al treilea

     Sistemul IRM produce un zgomot de intensitate foarte crescută atât pentru mamă, cât și pentru făt. Încă se studiază posibila atenuare a zgomotului perceput de făt prin abdomenul femeii însărcinate. De regulă, examinările IRM se realizează cu instalații a căror intensitate a câmpului electromagnetic este de 1.5T. Teoretic, și examinările în câmpuri puternice de 3T au fost considerate ca fiind în siguranță, însă la câmpuri înalte sunt prezente numeroase artefacte datorate volumului de lichid amniotic în cantitate crescută, dar și mărimii abdomenului gravid.

Utilizarea agenților de contrast în examinările IRM în sarcină

Utilizarea agenților de contrast pe cale orală în perioada postnatală, pe timpul lactației

     În cazul indicațiilor de examinare IRM pentru afecțiuni ale mamei poate fi necesară utilizarea de substanță de contrast pe cale orală. O cantitate mică de Gadolinium administrată oral se excretează prin laptele matern, 99,2% fiind eliminată prin fecale. În cazul administrării intravenoase, doar o cantitate de 1% este absorbită de copil. Atât Colegiul american de radiologie, cât și Comitetul Societății europene media de siguranță radiologică urogenitală recomandă continuarea alăptării la sân după administrarea substanței de contrast.

Indicațiile IRM în sarcină

     Examinarea IRM aduce informații net superioare în detalii, comparativ cu ultrasonografia, dar costul acesteia este mult mai crescut. Indicațiile IRM sunt greu de stabilit, depinzând de un număr considerabil de factori: experiența medicului examinator și a operatorului, beneficiile aduse vârstei gestaționale, complianța pacientului. Utilizarea rezonanței magnetice nucleare este direct dependentă de patologia materno-fetală.

Sistemul nervos central

     Pentru examinarea cerebrală fetală, se utilizează secvențe T2 ponderate, care evidențiază un contrast între lichidul cefalorahidian și țesutul cerebral. Vârsta gestațională la care examinarea IRM are o sensibilitate bună este de 17 săptămâni. După a 24-a săptămână de gestație, unele anomalii cerebrale pot să nu fie vizualizate. Secvențele T1 ponderate și imagini de difuzie ponderată aduc informații cu privire la dezvoltarea cerebrală, la densitatea celulară, dar și asupra unor posibile leziuni ischemice și hemoragice. Ultrasonografia are un aport net ridicat în diagnosticarea calcificărilor față de o examinare IRM, de aceea este de elecție în anumite cazuri.

Orofaringele și fața fetală

     Examinarea prin rezonanță magnetică este utilizată și pentru diagnosticul malformațiilor faciale. Ea aduce informații legate de anatomia orofaringelui atunci când se suspectează o compromitere a căilor respiratorii superioare prin diverse modificări date de diverse mase de țesut. Prin IRM se pot vizualiza o despicătură de palat posterior, anomalii anatomice ale feței, anomalii vasculare, cefalocel, craniosinostoză, diverse tumori, microftalmie și diverse alte anomalii oculare și orbitale.

Gâtul

     Imaginile T1 și T2 ponderată aduc informații cu privire la tiroidă și la gușa fetală. Poziția gâtului vizualizată prin examinare IRM poate diagnostica diverse patologii ale căilor respiratorii superioare.

Toracele

     În cazul herniilor diafragmatice, o examinare minuțioasă IRM poate calcula volumul pulmonilor, poziția ficatului și a organelor intratoracice. Investigații IRM pot diagnostica antenatal patologii ce contribuie la o dezvoltare deficitară a sistemului respirator, folosind în managementul perinatal.

Sistemul cardiovascular

     Ecocardiografia reprezintă metoda cea mai fiabilă în diagnosticul patologiilor antenatale cardiace și cardiovasculare, dar se poate utiliza, de asemenea, și rezonanța magnetică pentru a evalua structura și funcția cordului fetal.

Abdomenul

     Examinările abdomenului fetal prin IRM au o utilizare redusă. După aproximativ 20 de săptămâni de sarcină, semnalul înalt al meconiului pe secvențe T1 ponderate ajută în vizualizarea tractului gastrointestinal și în depistarea diverselor anomalii. Rezonanța magnetică poate da informații asupra herniilor diafragmatice congenitale și a anomaliilor anorectale.

Tractul urogenital

     Examinările IRM ale tractului genito-urinar completează ultrasonografia în decelarea unui oligoamnios sever. Prin rezonanță magnetică se pot vizualiza regiuni anatomice precum loja renală, vezica urinară și uretere.

Sistemul osos

     Pentru diagnosticarea dezvoltării deficitare a sistemului osos și pentru măsurarea biometriei scheletale, în prezent se utilizează ultrasonografia, dar aceasta poate fi completată de un examen IRM, în cazurile când există indicații precise.

Măduva spinării

     Defectele de tub neural sunt depistate cu ajutorul ultrasonografiei, iar cu ajutorul rezonanței magnetice se pot confirma diverse suspiciuni de anomalii ale măduvei.

Examinarea maternă

     Alături de examinarea IRM fetală, se poate examina și gestanta, vizualizând organele supraabdominale, rinichii, vezica urinară, ovarele, anatomia uterului, poziția placentei, anatomia cervicală și a sistemului osos.

Placenta

     În patologiile de placenta percreta se utilizează examinările ultrasonografice dar și IRM. Rezonanța magnetică este metoda de elecție în placentele percreta și increta.

Concluzii