Acum
exact o sută de ani, Albert Einstein (1879–1955) uimea lumea științei și
răsturna modul de înțelegere a Universului. La 25 noiembrie 1915, savantul
prezenta teoria relativității în fața membrilor Academiei de Științe din
Prusia. De fapt, el lansase această teorie încă din 1905, descriind atunci
distorsiunea timpului și a spațiului la trecerea unui obiect ce avansează cu o
viteză apropiată de cea a luminii; și-a făcut cunoscută celebra ecuație E=mc2,
care punea sub semnul îndoielii ipotezele din acea epocă, potrivit cărora
energia și masa erau distincte. Einstein a demonstrat că este vorba de același
lucru, sub forme diferite.
Teoria
relativității a fost una dintre cele mai revoluționare teorii științifice din
istorie. Aceasta a reprezentat un salt imens în raport cu legea gravitației a
lui Isaac Newton din 1687, arătând că spațiul și timpul sunt fenomene dinamice și
sunt supuse evoluției, ca oricare alt proces din Univers.
Demonstrația lui Eddington
Teoria
relativității a fost verificată în mai multe feluri. Astronomul englez Sir
Athur Eddington a fost unul dintre primii oameni de știință cuceriți de
demonstrația fizicianului și a fotografiat curbura luminii în timpul unei
eclipse pe care a urmărit-o de pe insula Principe, din vestul Africii.
O
altă demonstrație a fost făcută comparând două ceasuri atomice, unul aflat pe
pământ și celălalt într-un avion care zbura la mare altitudine,
înregistrându-se o întârziere în cazul celui de-al doilea. Modernul GPS este o
aplicație practică a acestui fenomen.
Mai întâi… vioara
Albert
Einstein s-a născut la 14 martie 1879 în Ulm, Württemberg, Germania, într-o
familie de evrei. Tatăl său, Hermann Einstein, inginer, împreună cu
fratele lui, a pus bazele unei fabrici de echipament electric în München, Germania
– Elektrotechnische Fabrik J. Einstein & Cie. Mama sa, fostă Pauline Koch,
era casnică. Einstein a avut o singură soră, Maja, care s-a născut la doi ani
după el.
Înainte
de științe, în școala primară, Einstein a cântat la vioară. Momentele care i-au
marcat copilăria au fost, conform propriei mărturisiri, întâlnirea cu o busolă,
la vârsta de cinci ani; cel de-al doilea moment a avut loc la vârsta de 12 ani
când a descoperit o carte de geometrie.
Un
student polonez la medicină, un tânăr sărac pe care părinții lui Einstein îl
invitau adesea la masă, a devenit meditatorul lui Albert, pe care l-a învățat
matematică și filosofie și i-a întreținut pasiunea pentru știință. La doar 16
ani, Einstein a scris o primă teză – „Analiza stării de eter în câmpurile
magnetice“ – prin care punea problema vitezei relative față de un observator
nemișcat și a observatorului care se mișcă odată cu lumina.
Multă vreme, șomer
Familia
s-a mutat la Milano, iar Albert a rămas la un internat din München. Pentru a
scăpa de armată, el s-a retras de la școală și a folosit un bilet de la medic,
pretinzând că suferă de astenie nervoasă. S-a înscris apoi la Școala federală
politehnică elvețiană din Zürich (Elveția). Pentru că îi lipsea echivalentul
diplomei de liceu, Albert a avut probleme cu examenul de admitere, dar a fost
admis pentru că a avut note foarte mari la matematică și fizică.
Nu
a avut o tinerețe ușoară. Nu s-a putut căsători imediat cu femeia iubită din
cauza părinților, care nu au acceptat-o pe Mileva Marić, sârboaică de religie
ortodoxă. A rămas cu ea, au avut un copil care a murit după naștere sau,
conform altor surse, a fost dat spre adopție. Nu a fost iubit de profesori la
facultate pentru că nu se ducea la cursuri, învăța de unul singur. Nu a putut
aplica pentru posturi universitare pentru că nu avea recomandări potrivite. Șomer
fiind, a trăit mult timp din meditații.
Până
la urmă, s-a căsătorit cu Marić, la 6 ianuarie 1903. În mai 1904 au avut primul
fiu, Hans Albert, iar în 1910 s-a născut cel de-al doilea fiu, Eduard. În plan
personal, însă, a avut probleme. A divorțat și s-a căsătorit mai târziu cu o
verișoară, Elsa Löwenthal.
Premiul Nobel… pentru fizică
În
1905 scrie o lucrare pentru doctorat și îi sunt publicate alte patru lucrări în
„Analele de Fizică“, una dintre cele mai importante publicații de specialitate.
Cele patru lucrări – efectul fotoelectric, mișcarea browniană, relativitatea
specială și echivalența dintre materie și energie – îl vor aduce în atenția lui
Max Planck (1858–1947), cel mai influent fizician al epocii, fondatorul teoriei
cuantice. Lumea universitară și academică i s-a deschis.
A
finalizat teoria relativității în anul 1915. Aceasta a schimbat lumea
fizicii. În 1921, Albert Einstein a câștigat Premiul Nobel pentru fizică. Dar
pentru că teoria relativității nu era încă asumată de lumea academică, a primit
premiul pentru explicarea efectului fotoelectric.
Mă
opresc aici cu elementele biografiei marelui savant. Einstein este un „bun
universal“, toți ar trebui să îi cunoaștem viața și realizările. Ar mai trebui
adăugat faptul că a fost ostil regimului nazist. Numele lui a fost pe lista
neagră a naziștilor. Einstein spunea, într-o scrisoare către un prieten, în
1936: „Singurul lucru bun pe care îl văd în asta e că Hitler, obsedat de puterea
lui, va face destule prostii încât lumea întreagă să se alieze împotriva
Germaniei“ (1936).
A plecat „cu eleganță“
În
1932 a acceptat un post la Institutul de studii avansate din Princeton, New
Jersey. Aici și-a petrecut restul carierei, a lucrat la noi teorii, a colaborat
cu o serie de alți savanți refugiați din fața naziștilor. Președintele Franklin
Delano Roosevelt (1882–1945) l-a invitat pe Einstein la Casa Albă pentru
proiectul Manhattan, dar pentru că FBI îl considera apropiat de cercurile socialiste,
nu a participat la crearea bombei atomice. Ultimii ani i-a trăit departe de viața
publică.
La
17 aprilie 1955, în timp ce lucra la un discurs prin care se pregătea să
comemoreze cea de-a șaptea aniversare a Israelului, Einstein a suferit un anevrism
abdominal, ulterior din cauza rupturii acestuia având hemoragie internă. A fost
dus la Centrul universitar medical din Princeton pentru tratament, dar a
refuzat operația, crezând că și-a trăit viața și era mulțumit să își accepte
soarta. „Vreau să plec când vreau“, a spus el: „Nu are sens să prelungim viața
artificial. Mi-am îndeplinit sarcinile, este timpul să plec. Și o voi face cu
eleganță.“
Einstein
a murit la Centrul universitar medical în zorii zilei următoare – 18 aprilie
1955 – la vârsta de 76 de ani. Corpul său a fost incinerat, dar creierul,
sustras la autopsie fără permisiunea familiei, se află și azi la Centrul
universitar medical din Princeton.
