1 Decembrie nu e despre băltirea într-o ţară a cărei vitalitate trebuie să fie responsabilitatea altora, ci despre conștientizarea misiunii personale și dedicării vieţii scopului împlinirii acesteia.
În multe state americane și europene se duc adevărate bătălii între taberele pro- și anti-avort, pe stradă și în instanţe.
Tehnologia ne cunoaște vulnerabilităţile profunde ale creierului. Și profită de pe urma lor.
Un lucru despre care se vorbește extrem de puţin în contextul actual este corelaţia dintre alimentaţie și comorbidităţile asociate COVID-19.
Evangelia, epava simbol pentru Costinești, este acum simbol și pentru România. Ea a eșuat pe un banc de nisip, noi ne trăim vieţile într-un continuu banc prost.
Rugămintea unei tinere profesoare de jurnalism din Tecuci de a le povesti elevilor săi despre începuturile radioului tecucean mi-a prilejuit o rememorare a parcursului meu jurnalistic.
Odinioară, când auzeam pe cineva spunând despre importanţa de a fi prezent în fiecare moment al existenţei mi se părea amuzant. Un pasaj din „Puterea mitului” mi-a rescris vechile programe mentale.
Îmi rămăsese să scriu un studiu de final. Trei rafturi de bibliotecă îmi propusesem să citesc pentru a elabora un text care să mă mulţumească.
Indiferent de instituţiile în care lucrează și de funcţiile pe care le deţin, oamenii exersează zilnic muţenia sau comunică prin false identităţi virtuale.
Viaţa intimă îi fascinează și îi tulbură deopotrivă pe cei pentru care flăcăruia existenţei le este întreţinută zilnic de bomboane agricole și de shawarma.
În era internetului și a informaţiilor obţinute facil, percepţiile se pot forma rapid și distorsionat.
Românii asociază aparenţa cu performanţa, faţada cu valoarea. Au o teamă de evaluare negativă extrem de mare.
Indiferent de cât de greu ne-a fost, greutăţile au fost infinit mai mari pentru aceia a căror „vină” a fost că s-au născut într-o familie ori un loc „nepotrivite”.
M-am bucurat să pot înlesni apariţia unei lucrări despre două personalităţi de care sunt profund atașat. Acum regret, dar e târziu!
Misiunea declarată a învăţământului superior este prea puţin compatibilă cu programa de învăţământ – în defavoarea celor pe care își propune să îi instruiască.
Corpul, intimitatea, sexualitatea, reproducerea și nașterea erau ale Statului comunist, care, prin toate metodele, directe ori subtile, își declara grija paternalistă faţă de cetăţenii săi.
Când puneţi etichete unei fete sau unei femei ori celor care au picat în capcana traficanţilor de carne vie, întrebaţi-vă dacă acele fete au contat cu adevărat pentru taţii lor.
Sper că acest text va face ca întreaga comunitate interpretativă să înţeleagă că frământările sale sunt o formă de sex nereproductiv și că i-ar sta mai bine ca, pe viitor, să practice continenţa.
Să te așezi la casa ta, așa eşti sfătuit de părinţi, și comunitatea îţi pândește mișcările până te vede „luat” și pus în „celula de bază”. Astâmpărul, chiar dacă ascunde putreziciune, este glorificat.
După fiecare sesiune cu studenţii realizez că trăiesc o perpetuă zi a cârtiţei. Sper, cu fiecare generaţie, ca mentalitatea să se schimbe, însă nu este deloc așa.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
